BINECUVÂNTAREA TRIBURILOR

Dumnezeu din cer trimite câte-o binecuvântare
Pentru orice naţiune ce trăieşte-n ascultare,
De Cuvântul Său cel sacru şi de Legea Sa divină
Care tuturor împarte viaţă sfântă şi lumină.

Fiecare trib primeşte câte-o binecuvântare
Când înalţă-n rugă sfântă duhul său plin de ardoare.
Darul nu e pentru fire, pentru mintea înşelată
Cum a fost cu primii oameni din Edenul de-altădată.

Dacă-L ascultăm pe Domnul Duhul slavei ne aduce
O mireasmă de iertare ce porneşte de la Cruce,
Unde ţintuit în cuie Mielul moare răstignit
Şi apoi se-aude-n noapte: „Pentru ce M-ai părăsit?”

Iacov binecuvântează fiecare trib în parte
Cu o binecuvântare ce în veac nu are moarte.
Însă mulţi de-a lungul vremii au pierdut esenţa ei
Şi au fost atraşi în cursă de nenumăraţii zei.

Apoi şi-au fixat în minte drept modele de urmat
Naţiunile păgâne. Şi-n final n-au câştigat.
Când se leapădă de Domnul chiar Israel, ca popor,
Lumea-ntreagă e pierdută: nu mai au Mântuitor.

Noi cu toţii ştim din Carte, mântuirea-i la iudei,
Nu-n popoarele păgâne, în mulţimile de zei.
De aceea Creatorul i-a şi pedepsit mereu
Ca s-arate lumii noastre cine este Dumnezeu.

Dacă vrei să porţi cu cinste binecuvântarea Lui
Fii lumină-ntotdeauna şi sarea pământului.
Să-ţi păstrezi credinţa-n cuget printr-un trai evlavios
Ca să-L poţi vesti prin fapte pe Domnul Isus Hristos.

Oamenii nu vor religii, au destule pe pământ
Care-i lasă goi în suflet şi lipsiţi de Duhul Sfânt.
Doar Cuvântul din Scriptură singur ne poate hrăni
Şi într-un sfârşit de cale prin el ne vom mântui.

Şi acum, la încheiere, sfatul cel mai însemnat:
Nu fi ca Esau, creştine, nu te lăsa înşelat.
N-are lumea pentru tine binecuvântări cereşti.
Vino la Isus acuma! Vino chiar aşa cum eşti!

Vremea-i scurtă şi se duce viaţa ta ca şi un vis.
Domnul păcii te aşteaptă sus acolo-n Paradis.
Fii un Iacov ce primeşte binele în mod cinstit
Ca şi pe pământ şi-n ceruri să fii veşnic fericit.