Binecuvântarea încercări

Cel ce-L slăvește pe Dumnezeu,
în focul greu și-n ceasul încercării,
va fi purtat de brațul Său,
și-n fiecare clipă, prin noaptea cea mai grea.

Se pot mișca și munți, și mări,
se pot clătina dealuri și zări,
dar dragostea Sa neclintită
rămâne vie și mereu curată.

Când vântul bate fără de milă
și norii grei ascund lumina,
în taină El îți dă putere
și nu te lasă în ruină.

Încercarea arde, curăță și frânge,
dar rodul ei pe suflet se așează
căci focul Sfânt al Creatorului
naște credință, nădejde și te mângâie.

Pe stânca Sa stai neclintit,
chiar dacă valuri te-au lovit,
Cuvântul Lui e zid și scut,
izvor de viață, sprijin și început.

O, Doamne, vreau să-Ți mulțumesc
chiar și atunci când plâng și cresc,
căci mila Ta nu mă lasă jos,
ci mă ridică spre cer luminos.

Fericit cel ce-n Tine speră,
în ceas de noapte și de durere,
căci Tu îl porți cu mâna Ta,
și nu-l lași singur, nici când va cădea.

Legământul Tău nu se clatină,
iubirea Ta nu se termină,
și oricât s-ar cutremura pământul,
Tu ești Cuvântul Sfânt și neschimbat.

Așadar, suflete, binecuvântează,
în orice clipă, nu înceta să-L lauzi!
Căci Domnul, plin de îndurare,
îți dă nădejde și înviorare.

Amin