Binecuvântarea

Câtă binecuvântare lăsat-a Domnul pe pământ
Ea se observă la tot pasul, atât în aer, cât pe câmp!
Atât în cosmos şi natură şi tot atât în orice om
În ape, lucruri şi obiecte, în floricele şi în pom.

Dar marea binecuvântare făcută omenirii-ntregi
Nu-i greu s-o afli şi e sigur: Isus Hristos pe veci de veci
Răspunde-mi dară eşti tu gata să capeţi binecuvântarea?
Să laşi păcatul, răul, Iadul şi să primeşti în loc iertarea?

E greu s-alegi o ştiu prea bine, pasul greu e de făcut
Ai vrea să fugi de hotărâre şi astfel tu devii tăcut!
În tăcere se observă că n-ai înţeles de-ajuns
Ce e binecuvântarea şi misterul ei ascuns.

Ştim cum şi cei din vechime au fost de acord cu toţi
Să le dea în loc de Isus pe Baraba, mare hoţ!
Demonstrând că omenirea şi-a ales răul cumplit
Respingând cerul, oferta, de-a fi sfânt şi mântuit!

Să privim cum omul face din binecuvântarea dată
Lucruri din cele mai murdare, lucruri din care se îmbată!
Ce struguri minunaţi lăsat-a Mântuitorul pe pământ
Şi de-i mănânci sunt o splendoare, iar tu poţi să fii tot sfânt!

Dar Diavolul vine şi spune: Măi omule hai să te-nvăţ
Că strugurii se pot şi stoarce să faci din ei vin şi oţet!
Cu vinul îţi repari stomacul şi uiţi de toate ce te-apasă
Atât problemele din lume, cât cele ce se nasc acasă!

Vinul îţi dă curaj, putere şi sângele ţi-l întăreşte
Şi chiar de eşti un om tăcut puterea de vorbit ţi-o creşte!
Ridici cu uşurinţă pumnul, eşti bătăios, fără ruşine
Vrei să baţi pe toată lumea, dar în final te baţi pe tine!

Îţi pierzi ruşinea chiar şi-atuncea când eşti căzut plin de noroi
Când dormi prin şanţuri şi gunoaie îmbrăcat în haine noi!
Nimic atunci nu mai contează în clipa-aceea orice-ar fi
Dar, vai, amar îţi vei da seama când capul ţi se va trezi!

Ai vrea să uiţi c-ai fost acela ce-ai jucat rolul murdar
Ai vrea să nu-ntrâlneşti pe nimeni nici prietenii tăi măcar
Ai vrea ca zilele să fugă, să treacă, totul să se uite
Să vină zilele cu soare, să vină bucuria iute!

Şi va veni cu siguranţă, dar ia aminte la ce-ţi spun
Căci Diavolul nici el nu doarme, ci va veni ca prieten bun
Să te îndemne iar degrabă să repeţi scena trecută!
Să guşti cât de bun e vinul şi să-i simţi puterea crudă!

În astfel de situaţii fii bărbat, ia hotărâre
Fii atent cu tine însuţi ca nimeni să nu îţi vâre
Îndoiala, necredinţa, neputinţa de-a învinge
Căci cu astfel de momeală Diavolul te va încinge!

Ah! Cum el pus-a în mintea celor ce i-au dat crezare
Făcând ca din multe fructe ce-au fost binecuvântare
Să nu fie folosite doar în scopul adecvat
De-a ne menţine viaţa, fiind bune de mâncat

Câţi oameni nu zic şi astăzi că prunele sunt gustoase
Dar zeama lor e mai bună că pătrunde şi în oase!
Şi cu cât e mai gradată şi mai fiartă la cazan
Devine o armă mare, mânuită de Satan

Câte crime săvârşit-a? Câţi copii sunt disperaţi?
Câte case sunt inferne? Câţi oameni nemângâiaţi?
Puşcăriile sunt pline şi spitalele la fel
Pentru că ţuica din prune a devenit un flagel!

Aproape tot rău-n lume îşi are-nrădăcinarea
Şi originea murdară unită cu disperarea
În aceste compoziţii, otrăvuri adevărate
Ce distrug azi omenirea şi de Hristos o desparte.

Vino astăzi şi ascultă, scoală-te din somnul tău
Divorţează cu păcatul şi cu pofta celui Rău.
Anulează-ţi hotărârea ce-ai luat-onneştiinţă
Şi deschide-ţi larg inima pentru har, pentru credinţă.

Nu respinge-acum chemarea crezând că e prea urgentă
Că-n definitiv aceasta pentru tine e ofertă
Astăzi eşti stăpân pe tine, poţi s-alegi sau s-o respingi!
De-o respingi e tragedie, de-o alegi atunci învingi.

Totul pare foarte straniu, dar e adevăr curat
E realitate vie, e scăpare de păcat
Este marea transformare, cea mai mare pe pământ
Ce din condamnat la moarte te declară că eşti sfânt.

Minunat eşti Doamne-n toate şi perfect în tot ce ai
Şi nu te putem descrie nici prin fapte, nici prin grai
Dar în tot ce ne-nconjoară te vedem pe Tine mare
Şi nu-i greu să recunoaştem că eşti Binecuvântare

Fă ca roadele primite de la Tine-ntotdeauna
Să nu fie transformate în băutură nici una
Ci folosite în scopul pentru care Le-ai creat
Ca să faci din fiecare: Un om „Binecuvântat"
Amin