Binecuvântare și mustrare...

Binecuvântare



Pe mine cel ce am făcut păcat,
De Dumnezeu, iertat,
Domnul m-a ridicat,
Și Binecuvântat.
Fiindc-al Vieții, Domn,
Atât, de încercat
M-a învrednicit, atât,
De-n vis s-a arătat.

Până acum, vorbea,
Tatăl, cu blându-i glas,
Și, El îmi arăta,
Căt, timp, mi-a mai rămas
Și ce-mi vorbea în vis,
Îmi arăta și scris,
De trei ori, El, mi-a spus
Că mă va lua Isus
Să merg, în lumea Sa,
Unde, mă aștepta
S-ajung, în slava Sa.

Eu l-am văzut, azi noapte
Înveșmântat aparte,
Și, Îl priveam de-aproape,
Pe Cel, fără de moarte! ...
Purta o haină, lungă,
Neagră de, Mare Preot,
Lungă pân, la călcâie,
ACEL ce morții-nvie.
Maiestuos, zvelt, inalt
Eu îl priveam, din dreapta
Pe Cel mărit de tot
Fiu al lui Savaot! ! ...

Pe-un sobru, fond,
Destul de-ntunecos,
Vedeam, pe Domnul Slavei
Pe Domnul meu Hristos.
El nu purta podoabe
Coroană si nici brâu,
Era simplu-mbrăcat
Nu-n alb, imaculat
Deci, nu în, in curat
Cum l-am fi așteptat
Pe nori coborând în jos
Modest nu fastuos

Ca omul, cel de jos,
Marele Domn Hristos! ! ! ...
Stătea, într-o tăcere,
Precum la judecată,
Distins în toate cele
Ca și-n statura naltă,
Și o ținută dreaptă,
Atât de detașată! ...
I-am întins o hărtie
Care-i, imaculată

Pe jumătatea dreaptă,
În stânga-i, poezie
Domnului dedicată.
În față, pe-un pian,
Se odihnea, bucata de hârtie
Cea, mie, importantă
Că-n ea e poezie.
Eu îi eram în urmă
Si doar, doi pași, în dreapta


Domnu-a, făcut un pas,
Înspre pianul negru
Negru, strălucitor
Mototoli hârtia,
Ce-i, eram autor
Dar, nu o aruncase,
Al Tatălui Fiu Uns
De parcă, mă mustra
Că asta nu-i deajuns! ! ...

Toată, silința mea
Și toată, alergarea
Părând a fi-n zadar,
Că ori nu-mi dă iertarea
Ori îmi va lua din har? ? !

De ce, în întuneric,
Domnul mi s-arăta,
Domnul Cel Preaputernic
Și nu în Slava Sa! ? ...
Probabil, să îmi spună
Că în această zi,
Voi fi cu, El la cină,
Nu cumva, să-ntărzii! ...
Că sigur va veni.
Și că nu e, de-ajuns,
Numai, a-l pomeni
Sau numai a-l vesti,
Ci-n toate-ai, mulțumi
Și tare-Al proslăvi! ! ...

Scena 2.
Din mare, întuneric,
Privirii, fiind ascuns,
Cu-n glas, foarte puternic
Ne poruncea Cel Uns:
”-Lăudați pe Domnul
(Nicicum nu vă sfiiți)
În tot modul
Pe care voi îl știți! ! ! ... ”
Astfel Cununa Vieții
Doar, puteți să o primiți
(Adaug, de la mine,
Și nu știu, dacă-i bine)
-Te laudă pe Tine
Cei cărora-Ai fost pâine
Și au gustat, din sânge
Ei moartea vor învinge. ! ! ! ...

Scena 3.

De-odat, s-a arătat
Aflată parcă-n aer
O crengă mic-având
În vârf, mulți muguri, vegetând.
Pe- această rămurea
Un foarfece era
Prins, pe, mijlocul ei
Parcă spre-a o tăia.
Si s-a rostit sever



O tainică poruncă,
Venită de la Cel,
Ce-n luptă se aruncă:
” Nicicând niciodată
Crenguța-nmugurită,
Să nu fie tăiată! ! ! ...
Ceea ce cred e faptul
Că porunca dată,
Morții, oricărei ființe
Îi este adresată.

Asta, fiindcă viața
Aduce, multă viață
Și porunca dată,
E foarte importantă! ! ...
Doamne vrei să să ne-arăți
Că de iei, viața
De fapt iei multe vieți.
Ori poate referire
La contracepție,
Ce-i, mare inepție
Fără excepție,
Vă fie lecție! ...

Moldovan Pavel
4/5 APRILIE 2022