Binecuvantare

Din bruma rece-a noptii, strop lenes mangaiat de-o raza prea tarzie,
Pe boabe mari de struguri grei in trist peisaj de toamna aramie,
Un dar ce face omenirii, El, Dumnezeu la cei ce-s rai si la cei buni,
Cald soare-a rasarit, navalnic, dand rod mladitei din strabuni.

Din spic,o paine pregatita, ai Sai copii primesc de secole ca-n somn,
La masa Lui imbelsugata se-apropie cu totii, ca doar El este Domn.
Din infinita-mparatie, de-i cautata doar, revarsa pe deasupra darnic,
In parguiri inmiresmate, cu vii culori, recolta stransa grabnic.

De miile reci brazde, umplut e orizontul, in pregatiri pentru-n alt an,
Mai roditor pamantul ca sa fie, mai multe boabe intr-un lan,
De multumiri e plin vazduhul, in nesfarsit ocean crepuscular,
Spre Dumnezeu ce-ncununeaza anul cu bunatatile aduse in hambar.

Pasii lui varsa belsugul, de bucurie striga toate" slava" pe pamant;
Rauri, campii si dealuri se desfateaza-n soare, ploaie, vant.
O nesfarsita bogatie, credinta rasplatind-o-n binecuvantare,
Indestuland dintotdeauna, ca ieri si azi, pe fiecare.