Biberonul şi suzeta

BIBERONUL ŞI SUZETA

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Plânge bebelaşul frate, în căsuţa cea săracă,
Cineva însă răspunde: "Amăgiţi-l ca să tacă!
Dă-i suzeta, să se lupte până când va obosi,
Iar în urma oboselii, şi flămând va adormi!"

Şi aşa, iubiţii noştri, ca şi păsările-n stol,
Dorm adesea somnul dulce, dar cu stomăcutul gol.
Unii, deşi mici, renunţă la suzeta cu butonul,
Când o simt, o dau din gură şi aşteaptă biberonul.

Lapte vor, nu amăgire, bieţii copilaşi smeriţi,
Săturaţi ar vrea să doarmă, nu flămânzi şi păcăliţi.
Biberonul are sticlă, iar suzeta o verigă,
Nu cumva să o înghită bietul ca pe-o mămăligă.

Biberonul are lapte, bineînţeles de-l pui,
Iar suzeta, o minciună în gura micuţului.
Cei mai primitivi, o cârpă ca o mică spălătoare,
Mângâia pe cel ce plânge după tainica licoare.

"...Doarme, da, - răspunde mama-ui te că l-am păcălit!"
Şi aşa, cu păcăleala, cresc copii necontenit.
Fraţilor, priviţi o clipă la acestea ce v-am spus:
Lumea care se întoarce să-l urmeze pe Isus,

Oamenii ce vin la Domnul, tot copii ei se numesc,
Pentru ei, Scriptura spune: laptele duhovnicesc.
Binecuvântata hrană care curge din Scripturi,
Este pentru cei din leagăn, cât şi pentru cei maturi.

De la început cu lapte, până când copii-s mari,
Iar la urmă Domnul toarnă hrană şi bucate tari.
Căci pe Muntele Iubirii, sunt bucate felurite,
Pentru cine stă la masă, vinuri vechi şi limpezite.

Bucuria mântuirii, Duhul Sfânt, Cerescul vin,
Când e har în adunare, noi avem paharul plin.
Cântăreţii, vestitorii, când simţesc a Lui putere,
Ei vestesc, iar Domnul toarnă pentru noi lapte şi miere.

Biberoanele sunt pline; numai falşii vestitori
Îi adorm cu teoria, pe ai lor ascultători,
Îi adorm cu-a lor suzetă: necredinţa, vechiul eu,
Ei cunosc numai în vorbe pe Isus, pe Dumnezeu.

Ei nu cred că Domnul încă, dă şi astăzi Duhul Sfânt,
Deşi văd făgăduinţa scrisă în al Său Cuvânt.
Spre a lor nefericire, şi pe alţii-i amăgesc,
Când le spun: "Acesta-i Domnul!"- însă fraţii nu-L simţesc.

"Nu ne trebuie simţire, noi credinţă am aflat!"
Dar credinţa este vie, nu-i un biberon stricat.
E un râu din care curge laptele duhovnicesc,
Nu-i suzeta înfundată, caracterul omenesc.

Omul, firea, intelectul, toate sunt suzete reci.
Numai prin Cuvântul vieţii, poţi în veşnicii să treci.
Fraţilor, gustaţi din Domnul! şi gustând, simţiţi dulceaţa,
Duhul Sfânt dă bucuria, şi puterea, şi viaţa.

Cu extaz, în clocot mare, fraţii noştri s-au rugat,
Chiar şi casa, chiar şi locul rugăciunii s-a mişcat.
De aceea plâng copii, că nu-i lapte ei simţesc,
Dorm ei amăgiţi, dar totuşi, pân'la urmă se trezesc.

Trebuie să-i spui de Domnul, cum e scris, cu-adevărat,
La sărmanul care vine să se scape de păcat.
Dacă pentru alte scopuri strângi mulţimi în jurul tău,
Aspră îţi va fi pedeapsa Veşnicului Dumnezeu.

Dacă otrăveşti fântâna, şi spui:"Asta nu-i păcat!
Să trăim şi noi ca lumea!" vei fi aspru condamnat.
Dragă mamă, dragă tată, dragi părinţi cu dor nespus,
Daţi copiilor din hrana hotărâtă de Isus!

Daţi-le cu biberonul, laptele duhovnicesc,
Vitaminele, puterea harului Dumnezeiesc.
Tot ce vine dinafară, tot ce vine din cultură,
E minciună, e suzetă, nu-i viaţa din Scriptură.

Nu e rătăcire, frate, e verificat, să ştii!
Cine are-n el credinţă, chiar de moare, va trăi!
Pe când strălucirea lumii, gloria de pe pământ,
Fără Dumnezeu, se duce numai până la mormânt.

Nu mai amăgiţi copii, voi părinţi duhovniceşti,
Cu suzete, cu tot felul de programe omeneşti!
Daţi-le la oameni harul, hrana consistentă, tare,
Lăsaţi ca să vină Domnul cu minuni în adunare!

Spuneţi celor ce întreabă, celor care vin de-afară,
Spuneţi despre Calea Sfântă, şi de pocăinţa clară!
Spuneţi-le şi la fraţii care s-au despocăit:
Sau să intre, sau să plece, că nu-i timpul de dormit!

Nu mai adormiţi poporul cu programe omeneşti!
Dumnezeu e viu, trăieşte, poţi să-L vezi şi să-L simţeşti!

Amin