Biata prietenie

Biata prietenie ce-a fost odată n-o să mai fie
Așa un prețios sentiment a rămas o biată amicie
Cum a fost, plină de altruism și compasiune
Acum este numai o relație ce nimic nu spune.

Ai devenit un superficial sentiment arătat cuiva
Ce poate a avut mare nevoie de tine, prietenia
Dar ți sau arătat doar sentimente false, prefăcute
Și ai afișat doar zâmbete pe față așa chinuite.

Cândva ai lăsat urme adânci pe unde ai trecut
Azi nu ți se văd măcar pași că undeva ai fost.
Ai încălzit inimii multe de-ar fi fost numai greață
Azi nu încălzești un picur de apă, n-ai prestanță.

Se vorbește de tine cu ușurătate, fără încredere
Nu mai emiți siguranță ai pierdut din strălucire
Pe cei care i-am crezut că te mai au pentru mine
Au deveni reci, nici la telefon nu întreabă de mine.

De vizite nu mai vorbesc, timpul nu mai ajunge
Locuiesc prea departe, drumul lung timp cere
Ai uitat cum te comportai cândva, mai la-nceput
Că nu-ți loc prea departe nici drumul prea lung.

Când erai adevărată, ai rezistat la intemperie
Rezistai timpului, distanței și chiar tăcerii pustie
Ori te-ai pierdut pe drum, ori ți-ai pierdut din calități
Că nu te mai cunosc, nu mai ești tu de alte dăți.

Nu mai ești acel sentiment ce emanai bucurie
Atunci când se apropiau de mine, acei cu tine
Acum nu te mai simt nici în mine, nici la alți
Ce altă dată te nutreau față de mine ca frați.

Odată erai un sentiment complex, frumos și cald
Azi ești doar o accepție uzuală servită pe blat
Erai perpetuă și nu te raportai la timp și spațiu
Azi nu ești acum și-aproape, nu te simte omul.

Dacă azi te găsești cu adevărat în cineva
E fericire pentru cel ce-ți simte prezența
Cum știai să încurajezi, să ascuți fără judecată
Ascultai în tăcere, dar în inimă erai prezentă.

N-ai avut nevoie de farduri ca acum niciodată
Ca să arăți frumoasă, acum sub farduri ești falsă
Acum ești doar fermecătoare și-ți plac bucuriile
Când auzi de suferințe devii ursuză, cauți respingerile.

Azi nu mai ești profundă, proba timpului nu treci
Pe zi ce trece ești mai nesinceră și dezamăgești
Tu biată prietenie ești de compătimit cum ai ajuns
Cauți mai mult interese decât sinceritate de-adus.

O! Biată prietenie azi te pierzi printre nimicuri
Îți amintești cu greutate de cum erai în trecut
Cum rezistai timpului, instanței și tăceri temerară
Totul îți era simplu, ușor și nu erai așa temporară.

Acum ești bănuitoare și precaută în oameni
Lipsită de încredere de vrei s-abordezi pe semeni
Oameni nu-ți mai cunosc pasiunea adevărată
Nu știu să-și facă viața mai suportabilă și plăcută.

Și totuși nu poate trăi nimeni fără tine în societate
Așa cum ești, unii te mai prețuiesc mai mult ca toate
Încă ești puternică-n iertare înainte de îndreptare
Și nu disprețuiești slăbiciunile celui ce le are.

Ești înțeleasă din comportări, fără să vorbești ceva
Te simte cel nevoit de tine când apari în calea sa
Cel ce fățarnic te are prietenie, nu este vrednic
Nu merită să fie numit nici măcar, un oarecare amic.

O prietenie adevărată numai Isus poate să nutrească
Cu prietenii false din interese n-o să dezamăgească
Oamenii sunt numai oamenii cu multe interese
Pe scurtă durată pot să fie prieteni dar cu procese.

O falsă prietenie! De mulți ești azi nutrită și trăită
Oare ce t-ea falsificat azi mai mult ca altădată
Să fie interese mai multe ce azi te denaturează?
Prietenie nu te lăsa falsificată, nu fi indiferentă.