Betsaida

Peste miile de veacuri
Ce s-au scurs pe roata vremi;
Se vorbeşte printe teascuri
De-o cetate cu ascunsuri

O cetate de-amintire
Ce-a rămas pe suluri scrisă
O cetate c-o vestire
Ce În Biblie-I descriă

Ce a fost acolo oare,?
locuri vechi de neuitat!
Căci chiar Domnul în umblare
El dragostea ş-arătat.

Ce s-a întâmplat acolo
Căci mulţi erau în uimire?
Când văzutu-lau pe Domnul
Uni la toţi dă de ştire

Maria şi Marta-aude
De venirea Domnului,
Vin la El atunci grăbite;
Jelind moartea fratelui.

Iar din tot ce a rămas
Peste vremi şi generaţii,
Unde de cetate-i scris
Este sulul sfintei naţii.

Tot în cartea sfântă scrie
De cetatea ce-a măreaţă
Unde Domnul se grăbeşte
Să-i dea lui Lazăr viaţă

Peste vremi şi generaţii
Ce-au rămas în cartea sfântă
Se vorbeşte de Mesia
Care moartea o înfruntă.

Cel ce-o dată-n Betsaida
A intrat cu bucurie,
Şi s-a petrcut minunne
În care Lazăr învie!

Mulţi pe El l-au vrut la moarte
Fără-un sâmbure de rău,
Căci aşa e scris în carte
Moare-un fiu de Dumnezeu

O sărmane om cum oare?
La-i jertfit pe Domnul vieţi.
Iată-l văd acum cum moare
Cel cei roua dimineţi.

Noi vom locui dea-pururi
Cu Acel ce ne-a dat viaţă;
Vom serba acele locuri
Când îl vom vedea în faţă.

Suflet drag ce stai pe gânduri
Auzit-ai de Cristos?
Auzit-ai azi mai trece
Prin cetate Cel de sus.

Iar cetatea vieţi tale
Chiar de nu e Betsaida;
Domnul o iubeşte tare
Dăi doar Lui inima ta.

El mai face o minune!
Mai ridică din păcat;
Şi cei ce se-ntorc din lume,
Îi duce pe-a Lui regat.

El are putere-n ceruri
Şi aicea pe pământ
Noi vom fi cu EL de-apururi
Vom trăi cu Acel sfânt.
3/6/04gl