Betleem cetatea pâinii

Betleem cetatea pâinii


Betleem cetatea pâinii,
Locul binecuvântat,
Unde vin mereu creştinii,
Să se-nchine la-Mpărat.

Însă Împăratul nostru,
E Isus din veşnicie,
Care umple Universul,
Îmbrăcat în măreție.

Nu priviți la ieslea goală,
Nici la grajdul învechit,
Ci priviți la Cel ce spală,
Sufletul care-i zdrobit.

Nu sărbătoriți în lume,
Zile, datini, şi luni noi,
Dumnezeu e-acea minune,
Ce apare în nevoi.

El e viu, în veci trăieşte,
Nu se naşte tot mereu,
Cel ce-n ceruri locuieşte,
Dar și-aici e Dumnezeu.

Betleem este ținutul,
Unde Domnul s-a născut,
După cum a spus profetul,
Din vechime, din trecut.

S-a născut dintr-o fecioară,
Ce Maria se numea,
S-a născut ca El să moară,
Pentru viața ta şi-a mea.

Însă mulți din vreme-aceea,
Nu au vrut să creadă-n El,
Şi spuneau că nu-i Mesia,
Nu e El Emanuel.

L-au respins pe Domnul Vieții,
Tocmai cei cu Legea-n mână,
Neştiind căci ei cu toții,
L-au trădat... fără vre-o vină.

Dar au fost şi-acei creștini,
Ce pe Domnu-l așteptau,
Când pe frunte acei spini,
Îi purta... ei toți plângeau.

Simeon veni în templu,
El de Duhul sfânt mânat,
Pe Acel venit în lume,
El l-a binecuvântat.

Mai era o proorociță,
Ce în Templu se ruga,
Numele ei era Ana,
Ea pe Domnul îl vestea.

Şi aşa Mântuitorul,
S-a născut în Betleem,
Ca să fie Salvatorul,
Să ne scape din blestem.

Să-i aducem închinare,
Doar în Duh şi-n Adevăr,
Păn' la ultima suflare,
Şi aici şi sus în cer.