BELŞUGUL DĂRNICIEI

Belşugul dărniciei

Dărnicia generoasă pentru Cortul întâlnirii
A mişcat tot Israelul în lucrarea mântuirii.
Şi-au adus cercei, inele, şi lucrări de aur multe
Ca s-arate-n fapte bune cum de Domnul pot s-asculte.

Şi Biserica de astăzi pentru evanghelizare
E chemată să doneze bani şi bunuri în lucrare.
Cum femeile slujiră cu ce-aveau pe Salvatorul
Şi azi Duhul Sfânt le cere să-l slujească cu tot dorul.

Iar bărbaţii să nu fie mai prejos în cele sfinte
Ei să predice prin fapte şi nu doară prin cuvinte.
Ca Oholiab odată ce venea din tribul Dan
Să lucreze plini de râvnă, cu iubire şi elan.

Pricepuţi noi toţi s-ajungem ca Beţaleel din Iuda
Ca-n zadar să nu ne fie alergarea şi nici truda.
Să lucrăm prin dărnicie: mult efort, mult timp şi banii,
Dar şi ruga necurmată când se înmulţesc duşmanii.

Un alt text cu dărnicie, c-un bogat ce înfloreşte,
Este Boaz din Betleemul ce pe Rut o găzduieşte.
Rut era doar o străină dar venea cu a ei soacră,
Cu credinţa în Iehova, poate tristă, dar nu acră.

Pân’ la urmă Rut, străina, lui Boaz i-a fost soţie
Şi prin ea Domnul aduce har bogat şi bucurie.
Prin familia aceasta peste veacuri şi decenii
Va veni în lumea noastră Cel promis chiar de milenii.

Fiul lui Avraam şi David, El, „Sămânţa” din femeie
Va veni în Betleemul ce doar staul o să-i deie.
Va veni să-mbogăţească, El, Bogatul dintre stele,
Pe toţi credincioşii simpli, pe săracii ţării mele.

David, rege cu credinţă, ce din Betleem se trage,
Pentru Templul lui Iehova el începe să se roage.
Dar nu cu atât rămâne, ci el dă măreţ exemplu
Pentru Solomon, urmaşul, ce zideşte acel Templu.

Strânge aurul şi-argintul, şi alte materiale
Care vor fi necesare Domnului şi Casei Sale.
El îşi sfătuieşte fiul cum să-şi vegheze proiectul
Pentru care de la Domnul David a primit traiectul.

După anii de robie când s-a terminat exilul
Şi-au venit evreii-acasă să-şi finalizeze stilul
Au dat iar daruri frumoase pentru Dumnezeu şi Templu
Ca să fie pentru Neamuri un nepreţuit exemplu.

Ridicând zidul Cetăţii zidesc Templul lui Iehova
Să-i pătrundă înţelesul Legii sfinte, nu doar slova.
Iudaismul se aşază în hotarele străbune
Chiar de-atunci cu plâns şi bocet, şi cu multă rugăciune.

Când la Domnul se întoarce şi Zacheu din pom coboară
Şi el, plin de bucurie, răul vieţii îl repară.
Dă-napoi tot ce furase, pe-orice om despăgubeşte,
Să vedem cum omu-acesta plin de har se pocăieşte.

Şi-n periplul poeziei, la Biserica primară
Să ne-oprim, iubiţi prieteni, nu acum de prima oară.
Vrem astfel ca să cunoaştem cât de darnici erau fraţii
Din prima comunitate şi cum se purtau cu alţii.

Nu se alegeau cu lipsuri din a lor gospodărie
Toţi primeau după nevoie şi-aveau multă bucurie.
Împărţeau la toţi câştigul prin apostolii credinţei.
Nu era nemulţumire, ci doar harul umilinţei.

Iată rezultatul vieţii ce-i plină de dărnicie
Şi ne-apropie de cerul unde-i multă bucurie.
De acolo Domnul nostru va veni să-i răsplătească
Pe toţi sfinţii ce slujiră pentru gloria cerească.