BĂTRÂNUL SIMEON

Dumnezeu lucra prin tineri, dar ades şi prin bătrâni
Ce-aşteptau salvarea sfântă, la evrei şi la păgâni.
Şi bătrâna Ana-n Templu pe Isus Îl aştepta.
De aceea-n rugăciune şi în post ea mult veghea.

Simeon ducea o viaţă cu frica lui Dumnezeu
Şi-aştepta pentru Israel mângâieri în ceasul greu.
Duhul îi spusese-n taină că tot dorul său nespus
Se va împlini şi astfel o să-L vadă pe Isus.

Duhul l-a mânat la Templu pe când Iosif şi Maria
Au venit s-aducă jertfă ca să-şi facă datoria.
Şi când au intrat cu Pruncul să-şi aducă jertfa lor
Simeon cu bucurie şi cu-al vieţii sale dor

Îl luă pe Prunc în braţe binecuvântând şi-a zis:
„Slobozeşte-mă în pace, Doamne Sfânt, din Paradis.
Căci şi ochii mei de carne au văzut Salvarea Ta
Pe care o dai de astăzi celor ce vor crede-n ea.

Mulţumesc pentru Lumina ce-o arăţi lui Israel
Ca toţi oamenii din lume toţi să creadă-n sfântul Miel!”
Simeon a zis Mariei că acest Copil va fi
Pentru unii ridicare când alţii s-or prăbuşi.

Chiar şi inima Mariei sabia va suporta
Ca să iasă la iveală viaţa dublă-a multora.
Auzind aşa vestire mulţi lăudau pe Domnul Sfânt.
Chiar şi Iosif şi Maria se mirau de-aşa cuvânt.

Credincioşii în Mesia, cum era şi Simeon
Sau ca Ana ce dăduse laudelor sale ton,
Aşteptau din cer să vadă toate cum s-or împlini
Ca poporu-ntreg să-L vadă pe Mesia într-o zi.