Batjocura-i ca vântul rece

Batjocura-i ca vântul rece,
Lovește dar se trece-n zbor,
Dar cine rabdă pentru Domnul,
Va străluci în viitor.

Răbdarea-i calea spre lumină,
Ea nu se stinge niciodat,
Răbdarea norii îi alungă,
Ca să oprească ploaia-ndat.

Sub pietre e durerea mare,
Dar cine va privi în sus,
Va sta la masa pregătită,
Sub soarele fără apus.

Pe răni balsam de vindecare,
El va primi... căci Dumnezeu,
Puterea vindecării sfântă,
O poartă-n palma Sa mereu.

Sub lacrima cea cu suspine,
Să-naintezi e cel mai greu,
Dar cine în tăcere cântă,
Va fi-ntărit de Dumnezeu.

Cântarea este biruință,
În zbor te poate înălța,
Alungă șoaptele străine,
Ce vor cu tine a lupta.

Sub bicele adânc tăioase,
E drumu-nlăcrimat și greu,
Pe el urca cu biruință,
Isus... iubind aprins mereu.

Azi cine-n dragostea divină,
Rămâne... va ajunge sus,
Mireasa este așteptată,
Iar Mirele... este Isus.

Ca arșița este cuvântul,
Din gura cea nimicitoare,
Dar cine va răbda prigoana,
Va ști ce-nseammă îndurare.

Iubirea biruie prigoana,
Cine cu foc doar va iubi,
Va secera o veșnicie,
Când soarele va răsări.
Amin