Bătălia

Mi-a spus cineva că noi suntem suma a ceea ce facem peste săptămână,
Însă uneori voi cu mine în frunte dăm impresia că suntem de mult lăsaţi la vatră,
Iar Duminica nu facem decât să ne îmbracăm uniforma păstrată la naftalină.
Prezenţa aici este abia o paradă a ceea ce eram cândva, ne lustruim decoraţiile
Şi zâmbim, unii cu alţii vorbim, şi când pe genunchi ne punem
Ne comportăm de parcă noi niciodată nu păcătuim.

Cum altfel să explic faptul că în timpul rugăciunii ne citim mesajele pe mobil,
Ori ne aranjăm tivul fustei, nasturii de la cămaşă, găsim
Noi un serveţel în poşetă ca pantofii să ni-i lustruim?

Nu de curând mi-am dat seama de ce este de fapt afară.
Asta fiindcă am întâmpinat cea mai mare ispită.
Aici este baza armatei noastre, aici ar trebui să plănuim să cucerim
Nu doar să încercăm cu minimul de resurse să supravieţuim.
Cum ce să cucerim? Sufletele din mâinile diavolului, am fost chemaţi la luptă
Nu în locul nostru din biserică să stăm
Zâmbind ani de zile ca nişte sculpturi în ceară,
De parcă Dumnezeu ar fi doar al nostru ca să nu vrem să Îl împărţim.

Dacă e să ne rugăm, cu greu ne aplecăm, repede ne amurt picioarele,
Ne plângem de simptome ale bătrâneţii deşi unii dintre noi tineri suntem.
Venim la biserică îmbrăcaţi fiecare cu hainele pe care le are,
Unele scumpe, altele purtate înainte de altcineva dar cu toate acestea
Niciunul nu venim îmbrăcaţi aşa cum ar trebui să fim îmbrăcaţi aici duminica.
Dacă nu ne purtăm uniforma nici în baza acestei unităţi, nu cred că afară aţi purta
Armătura lui Dumnezeu, de aceea nu vă puteţi împotrivi în ziua cea rea.

După aceea vă miraţi că Dumnezeu îngăduie nenorociri peste până atunci perfecta
Viaţă a voastră, se numeşte batalion desciplinar.
Fiindcă doar nenorocirile vă pun pe genunchi, şi nu spuneţi că nu ar fi adevărat.
Doar lipsurile vă apropie de El, doar nevoile vă transformă în sfinţi,
Doar când există probleme postiind alegeţi să vă sfinţiţi.

Cine este pregătit, având mijlocul încins cu adevărul? Cine e gata?
Dacă aţi fi atunci aţi şti în prezenţa Cui vă aflaţi şi v-ar cuprinde teama.
Şi aşa, temători, pe genunchi începutul înţelepciunii aţi apuca.
Nu aţi îndrăzni să priviţi în stânga ori dreapta,
Comparându-vă vestimentaţia cu a altcuiva.
Nu aţi mai strâmba din nas când din cauza emoţiilor ar cânta fals cineva,
Nu v-ar mai bufni râsul că predicatorul s-a bâlbâit ori un verset a smintit.
Unde v-ati pierdut platoşa neprihănirii, la sfatul celor răi, pe calea celor păcătoşi
Ori aţi uitat-o pe spătarul scaunului celor batjocoritori?

Când mă apropii de acest loc, mă apropii târâş, cu bărbia prin pământ.
O întreagă săptămână a trecut, şase zile de luptă.
Diavolul de e să vă ispitească chiar şi în vise are să vă urmărească.
Ştie ce preţ să ofere ca să vă vindeţi, ori pe alţii să vindeţi.
Uneori este întreruptă transmisia, se bruiază legătura pe care cu Dumnezeu o am,
Dar asta doar din vina mea.
Se întâmplă să greşesc, cu mintea, cu fapta, cu inima şi diavolul pândeşte tocmai
Evenimentele acestea.
Dar când realizez că am greşit, încep să mă rog, nu filosofie multă, nu vorbărie dichisită
Ci, Doamne ştiu că am greşit, îmi pare rău.
Şi îmi pare rău.
Ştiu că diavolului îi dau putere asupra mea când deşi păcătuiesc mă comport de parcă
Nimic nu s-a întâmplat. Nu pot accepta
Ca soldat al Domnului ca diavolul să mă aibă la mână cu ceva.

A păcătui nu înseamnă a ucide pe cineva, a păcătui înseamnă a minţi, a pofti.
Cred că tocmai ai păcătuit. Cereţi iertare fiindcă e gresit.

Când mă apropii de acest loc simt că nu pot să stau în picioare,
Dar asta nu de oboseală. Eu nu pot decât să stau în genunchi, cu faţa la pământ
În prezenţa Celui Sfânt.

Voi când veniţi aici, arătaţi de parcă aţi ajuns într-un sejur, într-o vancanţă
Şi aici intervine întrebarea mea:
Voi împotriva cui luptaţi cât e de lungă săptămâna?
Împotriva Duhului ce încearcă a vă restaura starea,
Ori împotriva firii pământeşi din a cărui pricină puteţi opţine un bilet la clasa I în iad?
Nu văd lacrimi, voi nu păcătuiţi ori aţi dezvoltat un fel de toleranţă la asta?
Nu vă regretaţi faptele? Nu vă e frică de Cel ce v-a creat?
Ori voi vă îmbrăcaţi doar o dată pe săptămâna uniforma?
Dacă e aşa, Dumnezeu să vă ierte asta.