Balanta suferinței

Durerea ce o porți în suflet... rană ce-așteptă a cerului balsam...
Oricât ar fi al inimii perete tare mai uzi în lacrimi câte-un Psalm...
Cerând putere a fi biruitoare cu bucurie te ridici de jos
Durerea n-are în lumea noastră vre-o balanță, măsurătoarea-i fără de folos...

Răspunsul ce-l aștepți... e o taină pe care numai Domnul Dumnezeu ți-o poate descifra
Așa te-mbraci cu a mulțumirii haină, te-mbărbătezi ca să mai poți veghia
Căci cine știe poate odată vei înțelege al încercării rost
Și te înalți din nou în rugăciune, că-i pentru tine singur țel și rost...

Mai priveghezi ades vorbind cu Domnu'-n noapte
Ai vrea să știi cum de în spatele atâtor suferinți El stă ascuns?
Ai vrea ca crucea ce ți-a dat... s-o porți cu demnitate
Să te apropii de liman, să poți să treci hotarele de sus...

O, în harul Lui i-atâta plinătate că-n altă cale nu ai fi descoperit
E atâta pace când s-apropie de tine că n-ai schimba nimica cu nimic...
În mângâierea ce o simți în stâmtorare i-o sevă care curge îndestulat
Să-ți umple inima și mintea ca nu cumva să crezi că Te-a lăsat

E Dumnezeu același ca întotdeauna și ieri și azi la fel mereu
E Dumnezeu același când e soare și e la fel când norii se-ngrămădesc în geamul tău
O, de-ai putea în duhul tău cuprinde taina prin care Cel Desăvârșit și El trecu
Și suferința ce a îndurat în lume... cum nu silit ci-n bunăvoie se dădu...

Dar cine poate ca să bea paharul de întristări de bunăvoie?
Și cine va descoperi comoara, rodirea suferinței s-o măsoare?
Noi știm că încercarea cât de mare și-a lacrimilor reci șuvoaie
Nu pot fi puse pe balanță cu Slava Lui, cu slava viitoare...