Balada tatalui

Natanael si Zaharia sunt baietii mei.
Natanael e cel ce-asculta,
e cel mai mare, cel mai intelept,
e cel cu dragoste mai multa.

Si Zaharia s-a nascut in zi de sarbatoare
si de aceea nu prea face mai nimic,
n-asculta si nici minte n-are,
si dragoste, respect, bun simt- nimic!

Natanael adauga la averea-mi
si Zaharia in petreceri tot o tine,
Natanael cunoaste toata Legea
si Zaharia, fara lege, fara de rusine!

Cu gandul ca o sa raman cu Natanael
n-am auzit cand Zaharia m-a strigat:
,,Da-mi partea de avere tata,
tot mori, cat o sa am de asteptat?''

Cum m-a strapuns sageata...
asta inseamna ca-l iubesc?
,,la tot si pleaca!;; si ma-neaca plansul,
voi mai putea vreodata fata sa-i zaresc?

...Am auzit apoi ca se distreaza,
eu nu mai pot zambi, nu pot canta,
si lampa la fereastra nu se stinge
si masa-i plina, dar nu pot manca.

..............................................

E seara, ies la poarta ca de obicei,
e Zaharia? Ochii mei vad bine?
Alerg, si sufletu-mi tresalta:
e-n zdrente, e intreg, si ...vine!

,,O, tata, am pacatuit!''. ,,Taiati vitelul
si aduceti haina cea mai buna,
inelul puneti-l pe deget
caci Zaharia-l meu traieste!''...Dar, furtuna...

Natanael, furie mare
imi spune ca se simte rob,
si inima-mi de prea putina vreme alinata,
inca o data mi se face zob!
........................................