BÂJBÂIND PRIN VIAŢĂ

BÂJBÂIND PRIN VIAŢĂ

„Dumnezeu nu e departe!“
Sfântul Pavel ne convinge.
Vorba lui nu are moarte,
E un foc ce nu se stinge.

Tatăl vrea ca mântuirea
S-o primească fiecare
Şi să afle fericirea
Azi şi-n viaţa viitoare.

Spre-a-Şi salva din praf atomul
Deviat de pe orbită,
S-a-ntrupat Isus în Omul
Ce la Sine ne invită.

Bâjbâiam pe căi străine
De Isus şi veşnicie;
Alergam cu inimi pline
De năduf şi de trufie

Spre neant, prin necredinţă,
Tot mai mult pe calea largă…
Nu credeam în pocăinţă
Pata vieţii să ne-o şteargă.

Dar Isus ne-a stat în cale
Ca un far în plină noapte.
El ne-a scos din neagra jale
Şi ne-a cucerit prin fapte.

O iubire jertfitoare
Nu aspiră la efecte,
Ci oferă sărbătoare
Unor vieţi chiar imperfecte.

El ne creşte spre Lumină
Zi de zi, din treaptă-n treaptă,
Pentru Calea fără vină,
Ce-i îngustă, dar e dreaptă.

El speranţa ne-o animă
Când n-avem nicio putere.
Şi cu vocea Lui sublimă
Ne va stinge-orice durere.

Dumnezeu nu, nu-i departe
De durerea ta, străine,
Dacă vrei, din chin şi moarte,
Viaţa Lui s-o pună-n tine.

Fii de-acord ca raza blândă
Să-ţi împrăştie toţi norii
Şi să-ţi dea, prin har, izbândă
Spre Oraşul plin de glorii.