Azi un strigăt se aude

Azi un strigăt se aude, din îndepărtata zare,
Pentru cei ce sunt departe El mai face o chemare,
Căci e scurtă vremea-n care, harul îl vor mai avea,
De-a primi în dar iubirea, dar și mântuirea Sa.

Strigă să se-ntoarcă-n grabă, căci El vine în curând,
Strigă astăzi... pregătire, Domnul pentru-acest pământ,
Strigă-n zi strigă în noapte, ca de veghe el să stea,
Căci nu știe clipa-n care, El pe nor va apărea.

Cheamă să se-ntoarc-acasă, cei ce s-au îndepărtat,
Nu vrea unul să se piardă, Dumnezeul Cel prea-nalt,
Vrea să stea cu toți la masă-n locul ce l-a pregătit,
Pentru toți aceia care sus pe cruce s-a jertfit.

Strigă în îndelungata, azi răbdare ce o are,
Glasul Lui să îl audă, ar vrea Domnul... fiecare,
Ca să lase-n urmă lumea, plină de murdar păcat,
Să privească înspre-Acela, care azi îl vrea salvat.

Strigă El mereu cu milă, strigă Domnul din iubire,
Vrea s-ajungă toți în Țara, unde tot e-o nemurire,
Strigă către ațipire... s-o alunge El ar vrea,
Și acei în chibzuință, să ajungă-n Țara Sa.

Glasul Lui mereu azi spune, se sfârșește vremea-ndată,
Ne mai spune că puterea de a fi astăzi salvată,
Omenirea și pământul, este doar în mâna Sa,
Doar El poate de la moarte, și pieire-a o salva.

Doar El poate să-i dea viață, care este-o veșnicie,
Sus in Țara minunată, unde-i cânt și bucurie,
Astăzi El mai strig-o dată, pregătește-te căci vin,
Pregătește-te întruna, chiar de-i calea în suspin.