Azi mai nou în adunare

Azi mai nou în adunare,
Nu există ascultare,
Cel ce vine de afară,
Vrea să facă o schimbare,
Nunți cu multe decolteuri,
Domnișoare în maieuri,
Plete lungi la miri pe spate,
Poartă ciocuri aranjate,
Iar miresele la modă,
Vin cu rochii mai aparte.

Voalul lung e-nvelitoare,
Reprezint-o sărbătoare,
Pastorii binecuvântă,
Isabela-n adunare,
Să nu fie supărare,
Lăutarii cântă tare,
Chiar până peste hotare,
Să se-audă nunta mare.

Limuzinele parcate,
Stau și ele aranjate,
Cu petale-mpodobite,
Poartă mirii spre bucate,
Unde-s mese aranjate,
Altul când flămând se zbate,
Într-o cruntă sărăcie,
Moștenesc o veșnicie.

Invitații de onoare,
Uneori au prețul mare,
Îmbrăcați la patru ace,
Frații între ei dau pace,
Stau surorile-n picioare,
Colorate ca o floare.
Tocurile găuri lasă,
Însă lor nu le mai pasă,
A intrat cu-a ei splendoare,
Isabela-n adunare.

Doamne... iartă nepăsarea,
Și adu din cer iertarea,
Să-nțeleaga fiecare,
Pe deplin a Ta lucrare,
Voia Ta s-o împlinească,
Ca o floare ea să crească,
De-al Tău har mereu udată,
Cu o haină nepatată.

Mustră duh de răzvrătire,
Să se vad-a Ta iubire,
Cu smerenie adâncă,
Doamne Tu binecuvântă,
Căci o mare amăgire,
Într-o cruntă rătăcire,
Azi al Tău popor conduce,
Plin de sine, fără cruce.

Se îndreaptă spre pierzare,
Făr-avea în faț-o zare,
Pune-i Doamne înainte,
Calea către cele sfinte,
Schimbă și a lui trăire,
Dăruiește-i și sfințire,
Fără pată să îi fie,
Haina pentru veșnicie.
Amin