Avraam

Cu suflet greu şi-o inimă bătrână,
Ascuns în gândul lui Avraam ofta!
Striga la Tatăl, tot mereu în taină,
Ca să primească izbăvirea Sa.

Cuprins de munca zilei însorite,
Gândul lui Avraam departe-i zboară;
La vorbele ce-au fost făgăduite
De Dumnezeu odată înspre seară.

Trecură anii, unul după altul,
Şi aşteptarea-ncet cu-ncet se stinse;
Căci bătrâneţea îşi întinse pasul
Iar visul Lui din urmă se închise.

Avea acum o singură speranţă!
La Işmaiel copilul servitoarei;
Dar Dumnezeu atunci îi iese-n faţă,
Şi-i spune:- Fiul tău, va fi al Sarei.

În plină zi la umbra de stejar
În faţa cortului se odihnea!
Când deodată trei fiinţe-apar
Veniţi voi de mîncaţi la masa mea

Atuncea unul din cei trei îi spune:
-La anul chiar pe vremea de acum
Sara îţi va aduce-un fiu pe lume
Se va-ntâmpla întocmai ce îţi spun.

Aşa sa întâmplat cum se vestise
La anul chiar pe vremea de atunci,
Lui Avraam un fiu Sara-i aduse;
S-au împlinit al Tatălui porunci.

De-ţi pare ce auzi o amăgire
De vorbe goale fără căpătâi;
Priveşte la Acel din nemurire
El te transformă, dacă-n EL rămâi.

Nu este vârf ca Domnul să n-ajungă!
Nici ascunziş să un fie găsit;
La cei ce viaţa-ncepe să se stigă !
El îi transformă iară-şi în granit.

Cuvântul Lui rămâne veşnic drept;
Şi ce promite duce la-mplinire;
De te încrezi în El, tu negreşit...
Vei înţelege al Domnului menire.

Nu dispera când vezi că mai amână;
Nu te uita la timpul limitat!
Căci dacă Dumnezeu întinde-o mână
Fiinţa ta pe loc s-a transformat.

Doar un cuvânt să spună şi i-a fiinţă
De glasul Lui ascultă-ntreg pământul;
Priveşte şi tu astăzi prin credinţă,
Şi vei vedea atunci Nemărginitul

Încredete în EL şi voce-ai sfântă
Primeşte-L să îţi fie Salvator;
Şi vei urca pe culmea ce-a înaltă
La cel mai bun Stăpân şi iubitor.

3/6/04gl