Autoportret

Pot să spun multe despre mine,
Pot să spun, că fac mult bine,
Pot!
Dar cine sunt eu,
Ce sunt eu pentru Tine?
Dacă nu trăiesc ce spun, prin vorbire?

Pot, să mă văd mai sus decât alții,
Pot să urc sau să cobor munții,
Tot eu sunt!
Tot un pumn de pământ,
Tot o fire murdară, un om înfrânt,
Sunt ce sunt doar prin Harul Cel sfânt și atât!

Pot să fac multe, să ating țeluri înalte,
Dacă nu sunt ce trebuie in lucrurile mai joase,
Degeaba!
Pot, să spun de iubire, să spun de jerfitre,
Pot să spun multe, gura vorbește,
Dar dacă nu există în inima trăire, sfințire,
E doar amăgire, e o poveste!

Pot să mă văd un sfânt,
Pot să mă văd cine nu sunt,
Dacă firea nu o cobor în mormânt,
Atunci nu sunt, nu sunt cine spun că sunt,
Nu sunt decât lut,
Lut plămădit și înfrânt!

Pot să mă sui pân la ceruri,
Să ajung înapoi,
De nu iubesc, nu trăiesc ce vorbesc, sunt un zero,
Sunt un nimic,
Ce trăiește degeaba și apune înapoi în noroi.

Pot, eu pot, eu fac, eu voi face!
Gura vorbește, dar inima tace,
Gura vorbește din inima asta,
Inimă de lut, strivește năpasta,
Nu mai vorbi de la tine,
Căci nu tu te ții, El te ține!

Of, ce multă vorbire deșartă,
Gura o spune dar fapta arată.
Nu te mai crede că ești cea mai tare,
Inima, ai grijă, să nu cazi in pierzare!
Taci!
Tu nu poți trăi fără El,
Tot ce faci e inutil, efemer,
Nu poți fără El, fără cer,
Trăiește în El, zidește in El, iubește in El!
Nimic fără Dumnezeu.