Aur, smirnă şi tămâie

AUR, SMIRNĂ ŞI TĂMÂIE

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Magii s-au dus pân' la palat
Şi de Irod au întrebat:
"Unde este Noul Născut?
Căci noi steaua Lui am văzut.

Noi am văzut pe cer o stea
Care ne călăuzea
Până la Ierusalim,
Şi acum am vrea să ştim,
Unde este Noul Născut?
Căci noi steaua lui am văzut."

Atunci Irod s-a tulburat
Când magii i-au istorisit,
Căci s-a născut un Împărat
Sfânt şi desăvârşit.

"Staţi puţin şi vă odihniţi,
Şi-am să vă spun unde-o să-L găsiţi"
Într-o odaie el i-a închis
Şi după preoţi iute-a trimis,

Vrând ca să afle el furios,
În ce ţinut se va naşte Hristos.

"În Betleemul din Iudeea,
Precum în Mica este scris,"
Răspunsu-i-au preoţii aceia
Şi cărturarii toţi i-au zis:

La Betleem, la Betleem,
Să mergem dar şi să-l vedem,
La Betleem, la Betleem,
Să mergem şi să ne-nchinăm.

"Aş vrea şi eu să mă închin
În faţa Lui smerit,"
Irod de viclenie plin
Pe magi el i-a minţit.

Căci el era invidios
Când ei l-au înştiinţat,
Căci s-a născut Isus Hristos,
Slăvitul Împărat.
În Betleemul din Iudeea,
Precum în Mica este scris,
Răspunsu-i-au preoţii aceia
Şi cărturarii toţi i-au zis.

La Betleem, la Betleem,
Să mergem dar şi să-L vedem,
La Betleem, la Betleem,
Să mergem şi să ne-nchinăm.

Şi-atuncea magii au plecat
Pe drum, după călăuzitor,
Căci steaua iar s-a arătat
Şi-a strălucit în faţa lor.

Şi-au străbătut câmpii şi văi
Până când steaua s-a oprit,
Deasupra unei mici odăi,
Unde Isus a locuit.

Şi-n casă magii au intrat,
Şi Pruncului s-au închinat,
Şi mamei i-au istorisit,
Cum steaua i-a călăuzit.

Aur, smirnă şi tămâie
I-au adus ca să rămâie
Ca simbol de închinare
Pentru mic şi pentru mare,

Care vin să se închine
Cu a lor inime pline
De credinţă şi iubire
Şi de adevăr.

Iar maica Domnului privea
Spre fiul ei cu-atâta drag,
Căci El doi anişori avea
Când magii le-au bătut în prag.

Aur, smirnă şi tămâie
I-au adus ca să rămâie
Ca simbol de închinare
Pentru mic şi pentru mare

Care vin să se închine
Cu a lor inime pline
De credinţă şi iubire
Şi de adevăr.

Iar când magii-au adormit,
Dumnezeu i-a înştiinţat,
Printr-un înger le-a vorbit,
Să-i ferească de păcat.

"Căci Irod v-a-ntins un laţ,
El vrea moarte, vrea război,
Pe la el să nu mai daţi,
Când vă-ntoarceţi înapoi."

Şi plecând pe un alt drum
Magii, către-al lor ţinut,
Ei sunt fericiţi acum,
Căci pe Domnul L-au văzut.

Dar Irod înfuriat,
Pe Hristos L-a căutat,
Printre cete de copii,
Poate tot îl va găsi.

Mamele din Betleem,
Toate plâng şi toate gem,
Căci copii pân' la doi ani,
Sunt ucişi de-ostaşi tirani.

Atuncea s-a împlinit,
Ceea ce-a fost proorocit,
Căci Rahela-n zori de zi,
Îşi plângea ai ei copii.

Căci Irod înfuriat,
Pe Hristos L-a căutat,
Printre cete de copii,
Poate tot Îl va găsi.

Iosif şi Măria,
Şi micul Isus,
Străbătând pustia,
În Egipt s-au dus.

Să se împlinească
Ce-a fost proorocit,
Într-un vis de noapte
Domnul le-a vorbit.

Şi Fiul Lui Dumnezeu
În Egipt a locuit,
Până când Irod cel rău
În păcate a murit.

Şi-atunci iarăşi au visat,
Domnul iarăşi L-a chemat,
Pe micuţul Lui profet,
În cetatea Nazaret.

Dar în frunte de norod,
Se ivi un alt Irod,
Şi Caiafa şi Pilat,
Care iar L-au căutat,

Printre ucenicii Săi,
Cetele de farisei,
La Golgota ei L-au dus,
Răstignindu-L pe Isus.

Atunci Tatăl minunat,
Dintre morţi L-a înviat,
Căci al nostru Voievod,
E mai mare ca Irod.

AMIN