Atunci când Domnul vine

Atunci când Domnul vine,
Mereu în ajutorul tău.
Mulțumește totdeauna,
Căci ești, în planul său!

El mereu, te-a păzit
Și, nu te-a lăsat, în greu.
Ci, a stat lângă tine,
Ca să-ți arate, că este Dumnezeu!

Orice te apasă, în viață,
Lui, îi poți spune.
Că să te, simți ocrotit,
Prin Har, și Rugăciune!

De ești, Slăbit de tot,
Domnul, te va întări.
Și îți va da, iar putere,
El, la timp va sosi!

La el să vii, cu curaj,
Fără de teamă, tu să spui.
Tot păcatul tău, cel rău
În el mereu, să te bizui!

Ai un Tată, care te păzește,
Și te vrea, să fii cu el.
Lângă Tronul său, să stai,
Să fii, cu Fiul Emanuel!

Uită tot, ce este în trecut,
Ca să începi, o nouă viață.
Să privești, ale sale minuni,
Și Sfânta lui Speranță!

Vino, din risipa ta trecută,
La Hristos, care te-a făcut.
Să fii Sfânt, mereu pe cale
Ca să fii, doar lui Plăcut!

Inima ta, să Bată mereu,
Cu Iubire, pentru Hristos.
Predată și Smerită lui,
Ca să fii, un religios!

Creatorul vrea mereu,
Pe Vecie, să locuiască în tine.
Să fii mereu al său,
Ca mereu, să te Sprijine!

Tu poți să stai,
Alături de Isus, în Taină.
Și să-l vezi, lucrând,
Spălând, a ta Haină!

Până acum, Ceața și întunericul,
Te-a orbit mereu.
Dar acum, ești călăuzit de el,
De Tatăl tău, Dumnezeu!

Nu sta, dormind nicicând,
Căci, el te vrea doar treaz.
Fără îndoieli, să-i Slujești,
Chiar dacă vine, către tine un mare talaz.

În casa ta, el vrea mereu,
Ca să lucreze cu Putere.
Să-ți fie un alin, pentru tine,
Vindecare, să-ți ofere!

Nu te mai du în lumea,
Cea care este plină:
De păcat, murdar, amar,
Și Fără un pic, de lumină!

Doar Isus mereu să fie,
Al tău prieten, zi de zi.
Chemând, iubirea sa,
Ce s-a creat, La Golgota!

Fii Supus ascultării,
Scriptura să iubești.
Ca să nu fii, un risipit,
Ca să nu mai rătăcești!

Vremea este aproape,
Când Biruința va veni.
Să ia Domnul aleșii Lui,
În Raiul său, într-o frumoasă zi!

Renunță la răul lumesc,
Și la faptele murdare.
Ca să ai parte, de Domnul,
Și Nădejdea, fără de Hotare!

Sfințește-te, în Domnul Isus,
Și fugi, mereu de minciună.
Ca să nu stai, în întuneric,
Să ai parte, de Arvună!

Părăsește, aluatul de Fariseu,
Păzind porunca lui Isus.
Bând din Apa lui cea vie,
Viața ta, să fie fără de Apus!

Primește Sfatul Domnului,
Prin Credință, să-l iubești.
Spunând lui, că îl prețuiești
Și de azi, tu te Pocăiești!

Mântuirea Domnului, vei avea,
Doar luptând cu Lacrimi.
Nădăjduind mereu în el,
Părăsind ale tale patimi!

Nu trăi cu război în lume,
Ci în Pace, mereu Cu Domnul.
Strigând către el, de fericire,
Căci te-a iubit, din Strălucire!

Trebuie Asculți de Tatăl,
Care viață și Suflare ți-a dat.
Trebuie să fii, un blând copil,
În totalitate, lui predat!

Genunchii tăi, să se aplece la pământ,
Și capul sus, strigând la Cer.
Ca să ai un răspuns,
De la Tatăl tău, Care este plin de mister.

Ochii tăi în lacrimi,
Să înoate, suspinând.
Pașii tăi îndreptați în sus.
Să fii un urmaș Luptând!

Așteaptă mereu Cuvântul,
Ca să-ți vorbească-n adunare.
Rugându-l să te ajute,
Să pornești în orice lucrare!

Fii voios în orice vreme,
Căci de nimic tu nu duci.
Iar Crucea, ți-e ușoară,
Și nimic nu te doboară!

Gura ta să mărturisească,
Tot ce Domnul a făcut.
Ca să-l lauzi pentru Biruința,
Și că din nou, el te-a născut!