Atotputernicul Yehova!!!...

Atotputernicul YEHOVA! ! ! ...


DUMNEZEU lumea veghează
Din înălțimi uluitoare,
Și pe pământ, El dirijază
Lumini, de lună și de soare,
Stele, aflate sus pe boltă
Puse chiar în palma sa,
Niciuna, nu se revoltă
Doar la-nceputuri, una rea
Care era nesăbuită,
Și se dorea ca Yehova,
Și-i va fi la om ispită,
DOMNU-I dăduse, strălucire
Și-acest Luceafăr la-nceput,
Punea lumea în uimire
Și luminos, fu la-nceput! ! ...
Domnu-i dăduse istețime,
Mai mare, ca a altor stele,
Și se dorea, mai la-nălțime
Mai în putere decât ele! ... ,
Și-a strâns mulțime de adepți
S-A PUS PE STRÂNS MARI AVUȚII
Se-ntrecea, în mârșăvii
Cu alți ai săi îngeri nedrepți,
Tulburau multe, galaxii
Dar DOMNUL Atotputernic
Mișeliile văzând,
Îl luă pe-acest netrebnic
De la-nceput strălucind,
Cel ce este,”Vechiul Șarpe”,
Menit, a-l strica pe om
Prin minciunile-i deșearte,
Să-l fac-a mânca, din pom
Dorind cu-a lui invidie
Domnului, pe om, să-l smulgă
Sfințenia să-i biruie,
Să-și facă, din el o slugă,
Mândru-n viclenia lui
Aduse, moarte omului
Mândru fiind, nevoie mare
Omul care cade, tare
Că-i Sfântului Celui Preaînalt
Și Chip și Asemănare! ! ...
Pentru-acest lucru voit,
Pentru-a lui, nedrept cuvânt
Loc în cer n-a, mai găsit,
Fiind gonit pe pământ
Unde îngerii, săi răi
Se-mperecheau, cu femei
Încât se nășteau, acei
Uriași, extrem de răi.
Cel care, a fost ingrat
Din cer a fost alungat,
Să strângă pe pământ aur
Și-averi mari, pentru Balaur
Lumea-n două, s-ampărțit
Câțiva s-au, împotrivit
Șarpelui cel Vechi, încât
Lucrau totul, cu Duh Sfânt...
Cei mai mulți se revoltau
Contra Creatorului,
Tatăl Adevărului,
În rele nu conteneau
La-ndemâna Șarpelui,
Și-n tot obiceiul, lui.
După timpuri petrecute
Pe pământu-ntunecat,
Oameni răi, fără virtute
Ce DOMNUL, i-a alungat
Din rai, înspre răsărit,
Având totul înnăsprit,
Și se hotărâ să-i piardă
Opt au supraviețuit! ,
Acelui potop de apă! ! ! ...
Noe și copiii săi
Cu a lor patru femei,
Noe în credința lui
Făcea voia, DOMNULUI
Construi enormă Arcă,
Multele specii-n ea încarcă,
Viața s-a reluat,
De la munții Ararat
Unde Yah, i-a andocat
Pentr-un timp omul știa
Se-nchina, Lui YEHOVA
Însă-n timp totu-a uitat,
Și legea n-au, mai urmat
Au uitat de, DUMNEZEU,
Fiind conduși, de duhul rău,
Uitau de Creatorul lor
Și jertfeau, lui Baal-Peor...
DUMNEZEU din milă mare,
Pentru-a Sa asemănare,
Pe-al Său Fiu, l-a pregătit,
Să fie de-ai Săi jertfit! ! ...
A fost ultima-ncercare
De-a urma a Sa cărare,
Căci Fiul, ca-Nvățător
Ne-arăta un viitor,
Omul alege acum,
Știe ce e rău sau bun,
Și prin jertfa Lui Hristos
Merge sus, sau moare jos,
Este explicat în Carte,
Că va fi-nviat, din moarte
Dar ambiții, mari, deșearte
Îl duc în a doua moarte,
Cu toții suntem, greșiți
Dar de Dumnezeu iubiți! ! ! ...
De-n Eden pe veșnicie,
Sigur, cei fără mândrie
Și cei ce Ți-au slujit Ție! ...
Prin Isus jertfa Cea Vie,
Cei care-au avut credință,
Și-s smeriți prin pocăință,
Rămân lângă, Domnul lor
Cel care, le e Păstor,
Care sângele, și-a dat
Curat, că n-avea păcat
Și-a lui sânge, ne-a spălat
De blesteme și păcat,
Și cu Tatăl, ne-ampăcat
Împăratul devotat! ! ! ...
Dumnezeu adevărat,
Din DUMNEZEU adevărat,
Fiu iubit din YEHOVA
Pe Tron aleșii-și va nălța! ! ! ...

Blându Ioan
19.07. 2025.