Atinge-mă iubire

Atinge-mă iubire, cu dezmierdări curate, să pot simți căldura, din soare răsărit, pe pleoape să-ți simt dorul, să nu le-aplec vre-o dată, să vad-a mea privire, cararea-n infinit.
O toamnă-mi este viața, cu vânturi tari și ploaie, atinge-mă cu focul, iubirii ce o ai, ca să mă-nec în dorul, de ce-i Dumnezeire, e tot ce vreau Isuse, nimic mai mult să-mi dai.
Din lacrimile mele, să-mi faci strălucitoare, coroana care astăzi, ma face s-o doresc, din plâns să-mi faci un zâmbet, în locul plin de viață, spre el alerg iubite, eu pasul îmi grăbesc.
Mai udă trandafirul, cu ploaia Ta cerească, să cresc mereu... mireasmă, frumoasă dăruind, pe buze vreau din roua, a zorilor de ziuă, să fiu cum este crinul, îmbietor... divin.
Din strigat fă-mi o treaptă, să pot s-ajung la Tine, cu fagurul de miere, să mă-ndulcești aș vrea, ca dulcele s-alunge, acea amărăciune, sleita ce mă vede, ... iubirea să îmi ia.
Să-mi fii o desfătare, ce mijlocu-mi cuprinde, mă treci de ape-ntinse, fără sa le ating, pe nori să calc Iubite, la pieptul Tău fierbinte, cu pleoape umezite, de dragoste să plâng.
Să-mi treci prin plete mâna, ca vânt de primăvară, să simt fiorul care, mă poate învia, să fiu mereu frumoasă, de Tine așteptată, acolo în grădină, să ne privim aș vrea.
Frumoasă sunt Iubite, hai vino mai în grabă, mi-e inima răpită, de dragoste și dor, mireasma Ta mi-e calea, ea aripa-mi desface, spre Tine cu iubire, eu ne-ncetat să zbor.
Amin