Aștept...căci aud glasul

Aștept căci aud glasul, din zori ce îmi vorbește,
Și-mi spune ca răbdare, să am pe drum mereu,
Eu știu... Cel ce se-aude, din dimineața zilei,
E Cel ce mă trezește, El este Dumnezeu.

Și marea biruință, de mine mult dorită,
Să o aștept îmi spune... îndată va veni,
Chiar dacă mi se pare, că timpul nu mai trece,
Chiar dacă vremea-i lungă, de sus... o voi primi.

Aștept sub răsăritul ce razele-și coboară,
Și-n noapte în lumina, ce stelele o au,
Eu doar aștept la cruce, o mare izbăvire,
Și tot la ea-n tăcere, în așteptare stau.

Căci știu că numai Domnul, în ajutor El poate,
Ca mie să îmi vină, atunci când eu îl chem,
El pace îmi aduce, din cer mereu salvare,
Atunci când în tăcere, eu stau și nu mă tem.

Aștept din toi de noapte, până în cel de ziuă,
În pace să se treacă, aceste ce-au venit,
Căci glasul ce se-aude, îmi spune... . trecătoare,
Sunt cele ce-s venite, doar ceru-i infinit.

Îmi spune-n așteptare să fiu în orice clipă,
Căci El îndat apare, eu gata vrea să fiu,
Vrea să mă ducă unde, nu este-apus de soare,
E totul plin de viață, nu este vre-un pustiu.

Și eu doar în tăcere, aștept ca El să vină,
Să-mi duc-a mea ființă, în locurile viii,
Unde nu-i așteptare, nu e nici suferință,
Acolo-i doar iubirea, ce-i veșnic doar dintâi.