Așteptări...

Sunt aici, aștept mișcarea apei,
Aștept un suflet să se pună-n locul meu.
Caut un om să-mi poarte crucea,
Un om să simtă... să mă scape
Și să mă ducă mai departe
Spre Dumnezeu...

Aștept o mână să se-ntindă
Fără să pună întrebări...
„De ce? Dar ce-ai făcut?” —
Și, cu un zâmbet prefăcut,
Să m-adâncească și mai mult
În aceleași stări...

Aștept o vorbă cu putere
Ce vine din Cuvântul Sfânt,
Să spargă-n mii bucăți povara,
Să cadă țăndări la pământ,
Să simt din nou înviorare,
Să pot să cânt...

Aștept miros de pâine caldă,
De hrană pentru-un suflet frânt,
Cu-un gust de miere și de lapte,
Un om ce nu se încrede-n fapte,
Chiar dacă ar ști a face toate,
Neobosind...

Aștept o rază să răzbată
Prin ușa mea întredeschisă,
O rază clară și divină
Să-mi umple casa de lumină...
Prin cine ar putea să vină?
Eu tot aștept...

Aștept paharul meu cu apă,
Să mi-l întindă cineva,
Să beau din apa cea cerească,
Credința iarăși să-mi zidească,
Și pașii mei să regăsească
Din nou cărarea...

Aștept un om c-o rugăciune
S-o înalțe sincer pentru mine,
Pentru al meu suflet apăsat,
Pentru nevoia de zidire,
Să fiu din nou și pe vecie
În Domnul ancorat.

Pe la închisoarea mea uitată
Nu mai trec oamenii de fel...
Deschisă-i poarta la cetate
Și drumu-i scurt, dar cine poate
Să dea din timpul lui o parte
Doar pentru El?

Nu vrei să îmbraci haină de înger?
Să fii trimis de Dumnezeu?
În dreptul celui ce așteaptă
O vorbă, o faptă, sau doar apă...
Cum știi că el n-așteaptă
În locul tău... ?

Cum știi că mâine nu ești tu acela,
Țintit în ostrovul uscat?
Dar nu de-aceea să faci pasul,
Gândind că-n locul tău acum e altul,
Ci pentru că ai fost chemat
Să te jertfești...

Să dai ce ai mai bun din tine,
Tot ce-i mai greu de dat — mai bine,
Și-n lepădarea ta de tine
Să te jertfești umil, tăcut...
Să afli apoi ce n-ai știut:
„Domnului I-ai făcut.”