Aşteptarea

Aşteptare


Sub coaja de ou se aude mişcare,
Căci puiului traiul de-aici nu-i mai place,
Aşteaptă să vină doar clipa în care,
Ieşi-va afară din mica găoace.

Departe, uitat jos, acolo în tină,
Sub gheaţă, în frig, ghiocelul aşteaptă,
Să vină o zi cînd voios spre lumină,
Să poată străbate zăpada-ngheţată.

Căzut în genunchi adevărul suspină,
Aud glasul lui printre noi murmurând,
Dar vine o zi cînd va fi iar lumină,
Aştept ziua aceea să vină-n curând.

Minciuna atunci va fugi ruşinată,
Acolo-n adâncuri în neagra-nchisoare,
Atunci printre oameni va fi întronată,
Lumina adevărului, marele Soare.

Un suflet ce-a fost cândva pradă-aroganţei,
Cu ochii-n păjanjeni plângând mai aşteaptă,
Să vină o zi, ziua sfântă-a speranţei,
În care va fi judecata cea dreaptă,

Când uşa de gratii se dă la o parte,
Acelor ce-au fost condamnaţi fără vină
O vai ! Aşteptare, cât duci de departe
De ei, ziua aceea frumoasă, senină?

Un pat ţine parcă legată-n zăvoare,
O fiinţă ce parcă-i acolo de veacuri,
Visând zile bune şi vremi mai uşoare,
Aşteaptă să-i vină de undeva leacuri.

Cât eşti de amară cumplită-aşteptare?
Când laşi reci în suflet fiori ca de gheaţă,
Întreci câteodată-ndelunga răbdare,
Şi multora eşti o povară-n viaţă.

Pe-o uliţă-ngustă-ntr-un colţ de cetate,
Aşteaptă Mireasa frumos pregătită
Cu albe veşminte sclipind de curate,
Un ceas când va fi de-al ei Mire răpită.

Mă-ntreb de ce oare-i atît de sfioasă?
De ce are lacrimi de dor în privire?
Cât oare aşteaptă frumoasa Mireasă
Aici fericită să vină-al ei Mire?

Copiii ce-i cunoşti din privirea amară,
Aşteaptă să vină iar, Tata acasă,
Vai! Lungă-aşteptare din zile de vară,
Durere ce nu poate fi înţeleasă.

Coboară din cer rând pe rînd îngeraşii,
Să mângâie suflete-n clipele grele,
Mamelor ce-aşteaptă plângând copilaşii,
Ce cândva-au plecat sus, acolo-ntre stele.

Aşteaptă slujbaşul răsplata să vină
Şi boul aşteaptă ieşirea din jug
Fecioare aşteaptă veghind în lumină,
Căci au în candele, ulei din belşug.

Ce bine-i să ştii când eşti frânt de durere,
Să pui cămăruţei în taină zăvorul,
Aici să te-nchini Lui Isus în tăcere,
Şi-apoi să aştepţi de la El, ajutorul,

Căci tot ce e bun de la Domnul coboară,
Spre noi într-un val uriaş de-ndurare,
Doar El ne trimite în clipa amară,
Nădejde şi pace în lunga-aşteptare.

Nu veşnic va fi norul greu şi furtuna,
Pe marea vieţii va fi iarăşi soare,
Tu însă, fii treaz şi veghează într-una,
Fecioară-nţeleaptă ce stă-n aşteptare!


Amin Ilie Belciu Ianuarie 2004