Astăzi vreau să stau de vorbă, cu-a mea inimă ce plânge

Astăzi vreau să stau de vorbă, cu-a mea inimă ce plânge,
S-o întreb de ce doar lacrimi, ea culege și le strânge,
De ce-mbracă-ntotdeauna, haina plină de mâhnire,
Căci a fost ea îmbrăcată, cu o haină de iubire.

Tot vorbesc cu ea dar tace, nu vrea mie să-mi vorbească,
Prin tăcere ea îmi spune, că nu vrea să mai trăiască,
Căci o mare grea durere, simte-n ea... simte acum,
Și doar suferință Doamne, întâlnește ea pe drum.

Îi vorbesc dar nu ascultă, să m-audă ea nu vrea,
Vrea să fie vindecată, Doamne de iubirea Ta,
Mângâierea să o simtă, care vine doar de sus,
Să iubească ea ca Tine, și-ar dori astăzi Isus.

Strigă-ntruna și se zbate, apăsată ea mereu,
Ea pe mine nu m-aude, vrea s-audă glasul Tău,
Vrea să fie din nou vie, dar de Tine înviată,
Vrea să-i fii prieten... Mire, vrea să-i fii doar Tu-acel Tată.

Doamne... îi vorbesc întruna, dar parcă a asurzit,
Este-atât azi de tăcută, parcă nici nu i-am vorbit,
E aprinsă-n piept... mă arde, eu nu știu ce să-i mai spun,
Tu coboară și vorbește-i, vindecare dă-i acum.

De când te-a găsit pe Tine, liniște ea nu mai are,
E mereu flămândă Tată, e mereu în căutare,
După dragostea ce-odată, doar o clipă a simțit,
Clipa-n care ea Pe Tine-n drumul vieții te-a-ntâlnit.

Ooo... Tu Cel ce stai în ceruri, dragoste ce dăruieșt,
Să deschizi te rog azi cerul, inimii să îi vorbești,
Ea de mine nu ascultă, doar pe Tine azi te vrea,
Câte-odată simt Isuse, că ea nu-i inima mea.

Dă-i te rog ce Ție-ți cere, ea mi-a zis că niciodată,
Nu va sta în nepăsare, până când pe Tine Tată,
Te va întâlni-nc-odată, doar atunci își va găsi,
Dragostea mult căutată... și-atunci se va liniști.