Astăzi ținta ta să fie, numai Domnul Dumnezeu

Astăzi ținta ta să fie, numai Domnul Dumnezeu

Astăzi ținta ta să fie, numai Domnul Dumnezeu,
Înspre cer pe-această cale, pasul să-ți fie mereu,
Tu creștine... lasă lumea, lasă azi al tău păcat,
La sfârșit de-această viață, ca să fii și tu-nălțat.

Îndeajuns nu e prezența, azi a ta în adunare,
Nici trăirea ce-i văzută, de acel ce spui că-i mare,
Nu păstorul te va duce, veșnicia să îți dea,
Nici de poarta către ceruri, să te treacă n-ar putea.

Nu te duce nici vecinul, nici un frate mai bătrân,
Te va duce pocăința ce-o trăiești ascuns... în gând,
Te va duce-a ta trăire, ce o ai azi zi de zi,
Chiar și faptele sunt cele, care te vor mântui.

În zadar arăți azi lumii, că mereu tu dăruiești,
Dacă tu pe ea întruna, să o ai mult îți dorești,
În zadar vorbe frumoase, astăzi tu rostești mereu,
Dacă judecata este, ea prezentă-n gândul tău.

În zadar are o soră azi baticul mai legat,
Dacă drumul vieții sale, este doar c-un murmurat,
În zadar are un frate, cunoștință din cuvânt,
Dacă nu îi înțelege, pe-ai săi frați când triști ei plâng.

Să nu-ți fie alergarea, pe mai multe azi cărări,
Din cuvânt învățătura să o ai... nu din păreri,
Să nu-mbraci fățărnicia, căci ea te va despărți,
De Acel care îndată, El pe nor va coborâ.

Să trăim toți pocăința, care Domnul ne-a cerut,
Sinceri... plini doar de iubire, cum era la început,
Să-nțelegi... că pocăința... trebuie să știu și eu,
Este una personală, ce-a lăsat-o Dumnezeu.
Amin (diana)