Astăzi calea către Domnul, este parcă mai ușoară

Astăzi calea către Domnul, este parcă mai ușoară,
Căci pe ea nu se mai urcă, pe ea astăzi se coboară,
Și la vale este bine, e ușor... nu este greu,
Însă ea sfârșește-n locul, rece... gol... a celui rău.

Azi venirea la-nchinare, nici ea nu este prea grea,
Căci la închinare gândul, este tot în lumea rea,
La palatele ce-ntruna, înălțate-s de creștini,
La embleme mai rotunde, ce-și doresc ei pe mașini.

Astăzi calea este largă, tot mai mulți se pocăiesc,
Dar sunt cei care pe cale, tot ca-n lume ei trăiesc,
Trec de la un cult la altul, unde este mai ușor,
Doar doresc să aib-un nume, de creștini... dar ei azi mor.

Drumul astăzi către ceruri, el se urcă mai treptat,
Însă treptele azi urcă, un creștin pe-un loc înalt,
Nume mari scrise pe-afișe, care vin a predica,
Cântăreți unul și unul, se grăbesc a intona.

Lupta este și mai mare, dar nu este cu cel rău,
Luptă între ei chiar frații, loc în frunte vor mereu,
Și când trebuie să lupte, spun mereu că ei sunt cei,
Ce în luptele mai grele, sunt atât de mititei.

Astăzi calea către Domnul, este cu plăceri din lume,
Chiar și-n limbile străine, punem la copiii un nume,
Moda e și ea prezentă, nu se vine l-adunare,
Dacă haina cea purtată, n-are nume de valoare.

Și când sunt frații-mpreună, parcă nici nu se cunosc,
Legătura cea frățească, parcă n-are nici-un rost,
Își iau darul de mustrare, azi o-ntreagă adunare,
Și aruncă doar cuvinte, ce lasă durere mare.

Oare cum se simte Domnul, când din ceruri El privește,
Către-al Său popor ce astăzi, merge-agale... ocolește,
Drumul ce deschis odată, el a fost prin jertfa Sa,
Are oare întristare? , sau se poate bucura.

Oare cum se simte Domnul, când vede doar judecată,
Când e astăzi pocăința, nu ca cea de altădată,
Vede doar covoare roșii, ce-s întinse-n adunare,
Vede că mereu se-alearga, după ce-i fără valoare.

Să ne cercetăm toți viața, nu religia ce-avem,
Să ne cercetăm trăirea, azi pe cale cum suntem? ,
Își găsește vre-o plăcere, Dumnezeu astăzi în noi,
Sau pe haina noastră vede, numai pete de noroi.

Să nu-l întristam pe Domnul, pentru noi viața și-a dat,
S-ascultăm doar de cuvântul, care este-adevărat,
Să trăim toți pocăința, ce-i doar după voia Sa,
Spre pământ când El privește, să se poată bucura.

Să ne scuturăm țărâna, peste haină ce s-a pus,
Să ne fie-asemănarea, mai aproape de Isus,
Să pășim pe calea-ngustă, goi de tot ce e lumesc,
Doar o cale mai îngustă, va sfârși în loc ceresc.
Amin(diana)