Asimilarea Cuvantului

ASIMILAREA CUVÂNTULUI

Cuvântul nu e poezie sau cântare
Ci-i viaţa noastră. Să-L preţuim nespus!
E o comoară sfântă, e-o binecuvântare
El niciodată nu va avea apus,

Nu e doar rostire cu-nţelesuri
E entitate cu scop dumnezeiesc
Dacă-i pătrundem divinele-I sensuri
Speranţele, iubirile noastre cresc.

Taina-ntrupării şi azi ne uimeşte
El a descins din glorii cereşti
De Îl trăim de păcat ne fereşte,
Ne dă bucurii şi-mpliniri sufleteşti.

De-L recepţionăm efectul e mare
E ca seva din pomi şi din flori
Va naşte în noi avânt de lucrare,
Ne va inunda cu sublimii-i fiori,

Vom putea rezista când cu mare furie
Valurile vieţii izbi-vor în noi
Vom fi pilde vii, vom fi mărturie
Şi cu zel vom merge spre viaţa de-apoi.

Cum cerbul doreşte curate izvoare,
Cum ploaie aşteaptă uscatul ogor
Aşa să tânjim în divina lucrare
După mana ce-i dată de veşnicul For.

Ca-n mină de aur pătrundem în El
Să scoatem de-acolo atâta valoare!
Ne leagă, pe veci, de eternul Betel
Ce dragoste mare! Ce mare favoare!

Ne este ghid pe cărările vieţii,
E far pentru călătorii spre Cer
Prin El înţelegem secretul frumusetii,
Prin El ne desprindem de ce-i efemer.

În oglinda-I curată putem să vedem
De-avem în trăirea noastră vreo pată
Cuvântul ne spune exact cum suntem,
Pătrunde, ne scoate din starea-ncurcată.

Mulţi Îl privesc cu o cruntă sfidare
Ar vrea să-L distrugă, dar nu vor putea
A rezistat la furtuni, la teroare
Cuvântul a fost şi rămâne o STEA,

De-L împlinim, integral, cum e scris
Mari biruinţe avea-vom pe cale,
Vom evita cărarea ce duce-n abis,
Vom înălţa Creatorului osanale.

Cuvântul nu e poezie sau cântare
Ci-i viaţa noastră. Să-L preţuim nespus!
E o comoară sfântă, e-o binecuvântare
Ne duce-n tărâmul fără apus.

9 Iunie, 2008