Aşi Vrea Şi Eu Să Fiu Luceafăr

Aşi vrea şi eu, să fiu luceafăr lucitor
Dar nu ca el aşa de rece.
Aşi vrea, să fiu plin de Duh, Cuvânt Înălţător
Să nu stau nepăsător, că timpul, trece-trece.

Căci de te uiţi atent la cer
Luceafărul, îl vezi tare frumos
Şi vezi şi stele căzătoare care pier
Şi nimeni nu le ştie locul, aicea jos.

Ce ştie el de-acol' de sus
Din sfera lui întunecată
Că eu sunt om şi-n mine Domnu-a pus
Lumină, adevăr, iubire şi-o inimă curată.

Sunt om şi sunt supus greşelii
Şi-asi vrea să fiu Luceafăr lucitor
Dar de la Noapte Învierii
Sunt robul lui ISUS, al meu Mântuitor.

Căci tu ,,Luceafăr ce străluci în noapte"
Căldură mie niciodată nu-mi poţi da.
Te pot înconjura stelele toate
Cum este Domnul, nu poate nimenea.

A fi luceafăr e numai o himeră
Un gând răzleţ, imagine deşartă
Nu poţi nutri aceast' idee efemeră
De-a fi luceafăr în noaptea înstelată.

Rămâi, rămâi acolo unde eşti
Luceafăr...... între mii de stele
Şi fii Luceafărul acela din poveşti
Iar eu, cu Domnul şi gândurile mele.

Poartă-ţi lumina-n întuneric
Aşa cum Dumnezeu ţi-a dat
Ca să putem vedea spectacolul feeric
Şi jocul de lumini pe cerul înstelat.

Căci eşti frumos cum nu se poate spune
În ceru-nalt te văd tremurător
Eu sunt un om şi am o soartă-n lume
Iar tu rămâi în veci departe şi strălucitor.

Deci străluceşte, străluceşte cât se poate
Şi poartă-ţi tu lumina ta
Chiar de aduni în jurul tău stelele toate
Lumina Domnului, tu n-o poţi egala.

Iar eu, un om, neputincios şi muritor
Doresc din toată inima mea
Pentru Domnul să fiu luceafăr lucitor
Şi-n întuneric să port Lumina Sa.

A.N
13.09.2011 Firenze