Așezați-vă pe locul, Dumnezeu ce vi la dat

Așezați-vă pe locul, Dumnezeu ce vi la dat,
Nu tânjiți la darul care, El nu vi l-a-ncredințat.

Stați de veghe în lucrarea, ce v-a dat-o El... Isus,
Omul nu încredințează, Domnului îi e supus.

Stați la poala crucii Sale, căci mândria și-a trimis,
Solul ei căci vrea sa fie, azi poporul Său învins.

Să tăceți în încercare, voi să nu mai murmurați,
Îmbrăcați în umilință, pe Isus să-l așteptați.

Dezmierdările vă-ndreaptă, ochii către lumea rea,
Fiți lumină... fiți și sare, de vreți slava a vedea.

Răstigniți-vă azi firea, fiți cum Fiul Său era,
Sub piroanele bătute-n mani pe-o cruce-atât de grea.

Nu vă răzvrătiți în duhul, pașnici voi să fiți mereu,
Ascultarea este Roada, Duhului din Dumnezeu.

Nu-mbracati nici haina lumii, căci mireasă nu ve-ți fi,
Nunta care-ndată vine, vrea sfintenie-a găsi.

În neprihănire sfântă, să călătoriți aici,
Pe o treaptă cât mai joasă, Domnu-i mare... voi doar mici.

Nici cântarul nu-i unealtă, ca să cântăriți mereu,
Cântărirea cea mai dreaptă, o va face Dumnezeu.

Nu priviți nici în grădina, fratelui ce-i încercat,
Dumnezeu la rugăciune, pentru frate v-a chemat.

Curăți-ți-vă ograda, mai adânc s-o cercetați,
Domnului să-i placă urma, ce în urmă o lăsați.

Până la sfârșit de cale, doar pe voi să vă sfințiți,
Nu purtați altor de grijă, ca să nu vă rătăciți.

Unitate în iubire, între voi să vad-ar vrea,
Să nu fie vrăjmășie, căci vrăjmasă-i lumea rea.

Cei care îl au pe Domnul, dau o mână de-ajutor,
Ei nu urcă-n înălțime, în smerenie cobor.

Stați și voi cât mai aproape, doar de urma lui Isus,
El e viața, El e poarta, calea care duce sus.
Amin