Ascunde-ne Doamne

Ascunde-ne Doamne de ura ce astăzi, se-aude cum strigă ades pe pământ,
Tu lasă fiorul aprins de iubire, să-i poarte spre ceruri, pe cei care plâng.

Păzește-ne zborul de mâini ce-s întinse, ce vor să dărâme altarul zidit,
În lupta pornită fii Tu Luptătorul, să nu fim vre-o unul în ea biruit.

Ascunde-ne-ndată de ploaia din vremea, din urmă ce-i plină de multe dureri,
La Tine-i puterea, ridică azi ochii, ce sunt aplecați... să privească spre zări.

Păzește-ne Tu de acea vrăjmășie, ce stă doar la pândă, cu-a ei viclenii,
Și pune-ne sus pe o culme de stâncă, să fim sub lumina ce-i doar din vecii.

Ascunde-ne Doamne sub aripa-ntinsă, de pietre-aruncate să nu fim loviți,
De vremuri din urmă cu-a lor încercare, să fim totdeauna am vrea izbăviți.

Rămâi Tu la cârmă, condu-ne spre poarta, la care de Tine să fim cunoscuți,
Păzește-ne Doamne căci nu vrem niciunul, pe drumul spre Tine să fim cei pierduți.

Ascunde-ne-ndată de noaptea adâncă, de gurile rele, de ochii trufași,
De gânduri ce-s rele, de planuri gândite, de cei ce ne sunt ei pe cale vrăjmași.

O Doamne păzește-ne pasul de urma, cei răi ce o lasă aici pe pământ,
Și du-ne pe cea ce-i lăsată de Tine, ce-și are sfârșitul în locul cel sfânt.