Ascunde-mă la adăpostul feței Tale

Ascunde-mă la adăpostul Feței Tale,
De cei care mereu mă prigonesc,
Să simt vreau ocrotirea cea divină,
În ea aș vrea odihnă să găsesc.

Ascunde-mă în cortul Tău Isuse,
De limbile mereu ce clevetesc,
Să-mi fii izbăvitorul vieții mele,
Cu Tine n-aș putea să obosesc.

Tu pune-mă pe culmea cea de stâncă,
Pe care neclintit să fiu aș vrea,
Pe mâinile ce-au fost cândva jertfite,
Să fie pasul meu... pe urma Ta.

Tu scoate-mă din groaza care strigă,
Ca șoaptele din nopți ce lungi doar sunt,
Și fă din mine Tu o mărturie,
S-o las în urma mea de pe pământ.

Ridică-mă din gândul ce mă poartă,
Cum frunza-i fluturată în pustiu,
Să nu lași ca de stânci să mă lovească,
În fața Ta-n picioare doar să fiu.

Privește-mă cu mila Ta în toate,
Eu singur niciodat să nu rămân,
Să nu fiu prada celui ce răcnește,
Să nu fiu ținta celui ce-i păgân.

Ascunde-mă în Tine... vreau iubirea,
Ce Tu o ai să-mi fie așternut,
Și vremea-n care eu voi fi cu Tine,
Să aibă Domnul meu doar început.

Să fim departe vreau de tot ce are,
Acea deșertăciune ce mereu,
Încearcă să mă ducă în pierzare,
Departe de-a Ta cale Dumnezeu.
Amin