Ascultați chemarea

Ascultați chemarea care, astăzi încă se mai face,
Ce hrănește-orice ființă cu iubire și cu pace.

Glasul ce se mai aude, ascultați-l azi popoare,
Adunați-vă cu toții, azi la viile izvoare.

Că-n curând apare Domnul, să își ia mireas-aleasă,
Să o-nalțe sus spre locul, pregătit... în cer... acasă.

Voi priviți cum se-mplinește, azi cuvântul ce-i vestit,
De-acea gură ce odată, ea-n pustie a vorbit.

Ascultați cum azi răsună, glasul cerului in zori,
Aruncați-vă privirea, dincolo... de după nori.

Ascultați azi cum vorbește, timpul greu ce a venit,
Ca să cearna rodul care, pentru Domnul a rodit.

Chear de-s vremi de încercare, sunt de Domnu-ngaduite,
Să rămână în picioare, doar fecioare chibzuite.

N-ațipiți când seara vine, căci El poate apărea,
Într-un miez de noapte-n taină, mireasa a-și înălța.

Ascultați cum strigă Domnul, că se-apropie-un sfârșit,
Pentru cel în suferință, de cei răi azi prigonit.

Ooo... treziți-vă îndată, poate-i ultima chemare,
Stați în sfânta unitate, în sfințire la altare.

Pregătiți-vă de zborul, ce se-apropie îndată,
Unde Împăratul slavei, cu iubire ne așteaptă.

El e Cel ce astăzi strigă, Cel ce se aude-n zori,
Ca să strângem noi cu toții, ale cerului comori.