Ascultarea, jertfa sfântă

Ascultarea, jertfă sfântă,
E cerută prin cuvânt,
Graba-n ea doar să ne fie-n,
Zilele de pe pământ.

Fericit este acela,
Ce-i mereu ascultător,
Din Cuvânt el se hrănește,
Cerurile-i sunt izvor.

Ascultare El ne cere,
Înainte să slujim,
Este-o jertfă ea plăcută,
Viața-n ea de ne-o trăim.

Haina ei este curată,
Să o îmbrăcăm mereu,
Ca să fim pe placul Celui,
Ce-i un veșnic Dumnezeu.

Ascultarea și iubirea,
Să le-avem în noi mereu,
Fără ele nu-i lumină,
Suntem fără Dumnezeu.

Fără ele nu e viață,
Raiul nu-l vom moșteni,
Ascultarea este calea,
Celor ce nu vor muri.

Slujba e mereu frumoasă,
Este darul cel de sus,
Însă darul nu-i o jertfă,
Nu ne leagă de Isus.

Ascultarea este firul,
Ce ne leagă de Hristos,
Sufletul în ascultare,
E mereu el glorios.

Este un izvor de ape,
Ascultarea-n vreme grea,
În pustiul vieții grele,
Ea ne poate adăpa.

E duhovnoceasca hrană,
Pentru cel ce e flămând,
Este untdelemn pe capul,
Celor ce slujesc cântând.

Ascultarea-i legătura,
Ce o lasă Duhul sfânt,
Cine-n ea mereu rămâne,
Nu e singur pe pământ.

Căci plăcută este-n fața,
Celui care s-a jertfit,
Este-a sufletului roadă,
Care este mântuit.
Amin