Ascultarea

Ascultarea nu-i tocmeală,
Însă, omul e tot om!
Mii de ani, neascultarea,
S-a format ca un sindrom.

Nu e greu să faci o vită
Să asculte de-un stăpân,
Dar pe om nu-l poți convinge,
De-o fi tânăr sau bătrân.

Suntem fire păcătoasă,
Cu apucături de lei,
Dăm impresia că suntem
Niște mici-mari dumnezei.

Stăm cu fruntea ridicată,
Ca și când trăim pe veci,
Dar când El, Stăpânul cheamă,
N-auzim, rămânem reci.

Căci pe tronul veșniciei,
Dumnezeu, la un cuvânt,
Cheamă corbii să slujească
Când Ilie e flămând!

Poruncește și balenei
Să-l înghită pe profet,
Când nici Iona nu-nțelege
Căci porunca e decret.

Nu uitați nici de istoria
Din pustiu cu Israel,
Prepelițele în stoluri
Au venit, căci a zis El;

Nu uitați de măgărița
Ce-a vorbit lui Balaam,
Când i-a dat glas Creatorul,
Care-avea un alt program.

Marea se despică-n două,
Ploaia-ntârzie chiar trei ani,
Soarele pe cer se-oprește,
Peștii-aduc în gură bani, .

Cade foc peste Sodoma,
Plăgi de sus lovesc șuvoi,
Căci făptură nu pricepe:
Suveranul nu-i ca noi!

Peștii mai că rup năvodul
Ucenicilor creștini,
Când Isus vorbește tainic
Peștilor și peștii vin.

Îngerii, făpturi celeste,
Se închină ascultând,
Ca să știm, că ascultarea
Nu-i din gură, ci umblând.

Ascultarea în familie
Generează fericiri,
Naște pace, zâmbet, viață,
Naște mii de împliniri.

Tot așa, în societate,
Tot așa în sfânt locaș,
Ascultând învățătura,
Lui Isus îi ești urmaș.

Nu poți fi întreg ca ființă,
Parfumat de egoism,
Să asculți, te onorează!
Ascultarea-i creștinism!

Ascultarea nu-i opțiune,
N-avem drept de „veto"! Nu!
Dumnezeu nu negociază,
Ești chemat să-asculți și tu!

Să asculți e chiar credință!
Să renunți de dragul Lui
La o viață ce creează
Neplăceri sufletului.

Ascultarea te ridică,
Când smerit tu te cobori,
Ascultând de Evanghelie,
Vei trăi, chiar dacă mori!