Ascultă strigarea

Ascultă strigarea, e-un glas ce te cheamă, El strigă din ceruri, s-auzi mult ar vrea,
Această chemare ce poate să fie, ea ultima care, s-auzi ai putea.

Ascultă cum soarele iarăși răsare, să urci vrea pe razele ce-au răsărit,
Să vezi tu lumina cerească... divină, să vezi cât de-aproape-i un loc pregătit.

Ascultă un susur ce astăzi coboară, pe raze-aurite... să-ți spună ar vrea,
Să urci drumul vieții deschis doar prin jertfa, adusă pe dealul numit Golgota.

Ascultă cum astazi în cer fericirea, un cântec de glorii ea cântă mereu,
Cu el să te-aline ea are dorința, căci are izvorul din El... Dumnezeu.

Ascultă nădejdea ce vrea să te-mbrace, cu haina răbdării, e albă doar ea,
Să ai tu răbdare când lupta e mare, să lupți pân-la capăt chiar lupta de-i grea.

Credința... speranța doresc pentru tine, mereu să-nflorească în vremi ce-au venit,
Ascultă-le glasul duios ce se-aude, e plin doar de viață, e-un glas împlinit.

În urmă tu lasă păcatul ce poate, să-ți ducă ființa în moartea cea grea,
În noaptea ce este în chin fără capăt, pe-adânc de suspine ce dor este ea.

Ascultă în grabă, nu sta-n nepăsare, dă-i inima toată, doar Lui... lui Isus,
De-o vreme mai lungă pe tine te-așteaptă, El este salvarea, e Țara de sus.
Amin