Ascultă-mi glasul azi copile

Ascultă-mi glasul azi copile,
Căci Eu... pe-al tău l-am auzit,
Când m-ai chemat în grele zile,
Când cei păgâni te-au prigonit,
Când noaptea lungă și pustie,
În fața ta se așternea,
Când vremea cea de pribegie,
În gândul tău se așeza.

Ascultă-mi dragostea cerească,
Ce peste tine am lăsat,
Ea poate-ntruna să iubească,
Dar nu oricum... ci-adevărat,
Azi inima îți înconjoară,
Ea pentru tine este scut,
Căci te iubesc ca prima oară,
În dragostea de la-nceput.

Primește harul ce-ți aduce,
Doar pace sfântă-n vreme grea,
Lumină când ești la răscruce,
Copile, este-n mâna Mea,
Sunt credincios până când zarea,
De slavă ea se va umplea,
Cand voi veni să-mi iau aleasa,
Ce-i gata pentru-a o-nălța.

Ascultă-mi și dreptatea care,
Eu ți-o voi face la sfârșit,
Venind pe nor din slava-mi mare,
S-aduc tot ce-am făgăduit,
Voi înălța a ta ființă
Cu-a tale fapte-am să o-mbrac,
La mine-i totul cu putință,
Și judecata Eu o fac.

Ascultă-mă în ascultare,
Lipsit vre-o dată nu vei fi,
Tu vei simți a Mea-ndurare,
Putere îți voi dărui,
Nu rămânea pe-adânc de vale,
Privirea să o ai în sus,
Cu tine sunt și Eu pe cale,
Vre-o dat de tine nu-s ascuns.

Ascultă-mi binecuvântarea,
Ce-o voi lăsa în dreptul tău,
Eu te-am ales să fii copile,
Și azi, și mâine doar al Meu,
Nimic nu-ți va răpune pasul,
Căci toate Eu le pot opri,
Atunci când mi se-aude glasul,
Tu izbăvire vei primi.
Amin