Ascultă creștine, un vuiet se-aude

Ascultă creștine se-aude un vuiet de vânt ce îți spune că Domnu-i pe drum,
E cel ce-a cuprins azi pământul cu jale, cu molimi... războaie-auzite acum.

El ție-ți vorbește și mie îmi spune, noi gata să fim, căci e-un timp de sfârșit,
Să fim pregătiți astăzi vântul ne spune, e timpul din urmă acel ce-i venit.

Ascultă cum marea doar valuri ridică, să-nece ființe ea mult și-ar dori,
Cum valul răcnește ascult și eu astăzi, îmi spune că-i vremea ce-ndat va sfârși.

Ea spumegă vise ce sunt mult dorite, să fie la urmă-mplinite de-un Sfânt,
Sunt vise purtate de inimi cu cerul, ce-odata facut-au aici legământ.

Ascultă căci astăzi furtuna tot strigă, s-alunge speranțe ea vrea azi mereu,
Speranța-ntâlnirii în ziua aleasă, cu-al tău și al meu preaiubit Dumnezeu.

Nu-i da tu crezare ea este furtuna ce pasul spre ceruri îl vrea a-l opri,
Nici eu n-o ascult când ea mie îmi spune, ca eu să nu sper pe Isus a-ntâlni.

Avânt ia-ți spre ceruri, spre Țara divină, spre locul în care cu Domnul vei fi,
Și eu intid aripi și zbor printre toate, căci vreau sus în ceruri cu Domnu-a sfârși.

Să n-asculți nici valul, nici vântul, furtuna, ce vrea să scufunde pământul mereu,
Să ai doar o țintă, și eu am doar una, pe cale să fie ea doar Dumnezeu.