Așa vorbește Domnul

Așa vorbește Domnul,
Popor răscumpărat,
Ce uneori privirea,
Când ești tu înșelat,
O-nalți pe-o înălțime,
Cu dumnezei străini,
Ce îți orbesc ei ochii,
Vremelnic doar sclipind.

Îți spune astăzi glasul,
Cuptorul de-i aprins,
Ca cel din valea Dura,
De flacără atins,
Tu nu vei fi de ție,
Curată închinarea,
Poporule îți este,
Primi-vei îndurarea.

Așa vorbește Domnul,
Către aleșii Săi,
Să vă-nchinați doar Mie,
Nu fiți păgâni și răi,
Bolborosind cu gândul,
La poftă... căci și ea,
E-un dumnezeu ce nu e-n,
Împărăția Mea.

În cer Împărățește,
Un singur Dumnezeu,
Poporule... Acela,
E numai unul... Eu,
Și vreau s-asculți cuvântul,
Ce el va fi rostit,
De robul Meu, căci este,
De sus călăuzit.

Deschid astăzi o ușă,
Prin gura lui acum,
Ascultă ce-ți voi spune,
Și pe al crucii drum,
Să împlinești cuvântul,
Ce azi îl voi lăsa,
El este... . închinarea,
Să fie-n față Mea.

Prezența Mea coboară,
Și ție-ți voi vorbi,
Rămâi în ascultare,
O clipă nu cârti,
Tu lasă-n urmă lumea,
Căci e de-un dumnezeu,
Mereu astăzi condusă,
În iad... și nu sunt Eu.

Eu sunt aici cu tine,
Acum... și vreau s-auzi,
Cuvântul Meu ce este,
Și pentru cei ce-s surzi,
Și pentru morți ca-n clipa,
Când el va fi rostit,
Vor învia căci viață,
El dă necontenit.

El e rostit de-o gură,
Ce astăzi îți vorbește,
E gura Celui veșnic,
Nicicând nu obosește,
Și-ți spune tu de idoli,
Să te îndepărtezi,
Doar în a Mea putere,
Poporule să crezi.