Așa vorbește Domnul

Așa vorbește Domnul

Așa vorbește Domnul, cel ce te-a creat,
Cel ce pe o cruce, viața El și-a dat,
Să îți fie haina cea de sărbătoare,
Albă căci e-aproape, ziua de-nălțare.

Așa vorbește Domnul, cel din veșnicii,
Cel Atotputernic, Domnul celor vii,
Ție El îți spune să te pregătești,
Calea către ceruri, să n-o ocolești.

Îți mai spune Domnul, în curând apune,
Vremea cea de astăzi, ce e grea... mai spune,
Că El va aduce-un veșnic răsărit,
Tot ce-ți cere ție... să fii pregătit.

Așa vorbește Domnul, glasu-a răsunat,
El din zori se-aude, și până-n înserat,
Tu numai ascultă, ție ce îți spune,
Azi face-o strigare, te cheamă pe nume.

Ca să lași vrea lumea, cu păcatul ei,
Să pleci de la masa, celor ce sunt răi,
El te vrea pe drumul, care-i doar spre cer,
Și să uiți de calea, celor care pier.

Ești în adunare, dar nu e deajuns,
Tot ce faci El știe, chiar și în ascuns,
Cum bârfești și frații, înspre ce privești,
Toate El le știe, știe cine ești.

Știe alergarea, ce o ai mereu,
Murmurul aude, când Tu spui că-i greu,
Și a ta cârtire, Dumnezeu o știe,
Și acolo-n ceruri, toate El le scrie.

Însă bunătatea, ce a arătat,
Când pe cruce-n cuie, agățat a stat,
Înc-o mai arată, chiar și azi Isus,
Vremi de pocăință, ție ți-a adus.

Și îți spune-ndată, ca să lași cârtirea,
Țintă să îți fie, astăzi nemurirea,
Este azi cuvântul, pentru-orice ființă,
Cel în care Domnul, cere pocăință.
Amin