Aș vrea să-ncremenească timpul

Aș vrea să-ncremenească timpul

Aș vrea să-ncremenească timpul
Să stea așa pentru o mie de ani
Îmi aduc aminte de tine privind nisipul
Ai făcut primii pași, parcă știind imensitatea vieții.

Iar mai târziu pășind fericită la școală
Erai în clasa întâi cu ghiozdanul în spate
Alergai zburdând și fugind plină de viață
Te-aș fi ținut așa o întreagă veșnicie.

Parcă ai alergat prin viață scumpă copilă
Vrând câteodată să strângi în pumni dreptate
Parcă anii, minutele, secundele, au fugit speriate
Speriate de mine sau de tine, nu mai are importanță.

Mă gândesc când aș putea opri timpul
La ce parte din tabloul vieții noastre
Dar mi-e frică că vei fi ca o pasăre în colivie
Stând așa încremenită în secunde de zile.

Și iată-te într-o zi specială și dragă
Acum când după muncă și ani de școală
Ești gata să te iei la trântă cu timpul
Neștiind că aici poate fi doar începutul.

Începutul unei noi file pe pagina vieții
Tu alergând din nou spre orizonturi
Neștiind că timpul aleargă înainte
Cât ai vrea să-l prinzi, el fuge mai iute.

Totu-i deșertăciune și goană după vânt
Spune Dumnezeu în Sfântul Cuvânt
Să ai în viață perspectivă divină
Fiindcă dincolo te-așteaptă o cunună.
Simion Ioanăș