Aș vrea să fiu

Aș vrea să fiu o rază de lumină,
Din soarele pe ceruri ce-i adus,
De mâna ce-l răsare-n dimineață,
A Celui ce mi-e Domn, El e Isus.

Aș vrea să fiu o stea din miez de noapte,
Departe de pământu-ndurerat,
Aproape de-acel loc unde-o vecie,
În el va fi un timp doar minunat.

Aș vrea să fiu un fulg alb de zăpadă,
Să urc pe adierea cea de vânt,
Să fiu dus mai departe de ocară,
Departe de tot ce-i azi pe pământ.

Aș vrea chiar și un fir sa fiu de iarbă,
De care se-ngrijește Dumnezeu,
Să fiu aș vrea un vârf de munte astăzi, departe de pustiul ce e greu.

Un nor ce-i alb să fiu am azi dorința,
Sub cerul ce-i senin doar să plutesc,
Departe de acei ce-aruncă pietre,
De lacrimile ce mă obosesc.

Să fiu aș vrea ce eu n-am fost vre-o dată,
Să nu cunosc amarul cunoscut,
Să fie un sfârșit aș vrea chiar astăzi,
Căci vreau să-mbrățișez un început.

Un început în care n-o să fie,
Durere lacrimi multe pe obraz,
Un început ce-i fără suferință,
E gol întotdeauna de necaz.

Acolo vreau s-ajung... în depărtare,
Departe unde e doar Dumnezeu,
Departe de furia azi pornită,
A celui ce-i păgân... ce este rău.