Aș vrea jos la cruce

Aș vrea jos la cruce să nu ostenesc, cerându-mi mereu eu iertare,
Acolo iubirea s-o cânt mult aș vrea, în vreme de grea încercare.

Acolo s-astept alinare-n suspin, chiar dacă-i prigoana venită,
Eu știu că al meu Dumnezeu e divin, o poate opri într-o clipă.

Aș vrea jos la cruce un strigăt mereu, s-audă din inima-mi plânsă,
Căci numai Isus poate-ai da ei puteri, ca ea să nu fie învinsă.

Sa fie-ntărită-n fiorii ce-i vii, ce-n dar îi primesc jos la cruce,
Când parcă e totul așa de frumos, și greul ce-i greu îl pot duce.

Aș vrea jos la cruce să stau poposind, furtuna când bate pe cale,
Când vântul se-aude mereu doar urlând, la cruce să stau vreau și-n vale.

Acolo vre-o teamă un loc n-ar avea, căci teama e cea ce-i în noapte,
Dar unde eu stau... jos la cruce-i mereu, lumina divină... aparte.

Aș vrea jos la cruce să fiu eu găsit, în vremuri cu ploi și cu soare,
Căci numai la cruce putea-voi primi, în vremuri mai grele-ndurare.

Să nu mă împingă în văile-adânci, nicicând deznădejdea grăbită,
Să stau vreau la cruce mereu... orice-ar fi, chiar dacă mi-e inima frântă.