Aș veni acasă...

Aș veni acasă...

Aș veni acasă în grabă, dintr-o țară îndepărtată,
Căci mi-e tare dor de voi, de povești de altă dată,
Să mai văd căsuța mică, de zăpadă încărcată,
Frații mei ce mă așteaptă, cu nepoții în ogradă,

Și-aș veni din nou acasă, chiar acum de sărbători,
Să mă bucur cu ai mei, să aștept colindători,
Să ne povestim de vremuri, când eram cu toți acasă,
Și măicuța ne striga: haideți dragii mei la masă!

Cât doresc, dar mama nu-i, este casa tot pustie,
Tare-aș fi dorit când vin, tot la poartă ea să fie,
Să o strâng să-i spun: 'eu vin! ! '
Că aici e viața tristă și e greu printre străini...

Să mă întâmpine cu zâmbet, să mă mângâie dar, nu-i,
Toate dorurile mele, nu mai am cui să le spui
Și sunt trist și-s necăjit când văd toate-n sărbătoare,
Și măicuța mea cea dragă, nu mai iese iar în cale.

Tare aș dori să vin după atâta timp acasă,
Să mai stau cu fraţii mei și tătuca iar la masă,
Să mă simt din nou copil, să ne spunem iar povești.
Cât ni-i dată viața asta, așa cum îi, să o trăiești.


Amin
F. Flory