Arzătoare e săgeata

Arzătoare e săgeata,
Înspre mine ce se-ndreaptă,
Dar eu strig doar către Domnul,
Să-și întindă mâna dreaptă,
El să stingă focul care,
Îmi topește-a mea putere,
Inimii care-i aduce...
Întristare și durere.

E fierbinte clipa care,
Ea pe loc azi s-a oprit,
Flăcările aruncate,
M-au făcut să fiu zdrobit,
De atâta alungare,
Dintr-o viață ce-o doresc,
Care-i plină de iubire...
Vreau în ea să mă găsesc.

Căpetenii ridicate,
Aduc foc de suferință,
Ultima fărâmitura,
Vor s-o ardă de credință,
Și-ale mele mădulare,
Astăzi scrum ele le fac,
Îmi închid din nou eu glasul...
Tot de azi doar o să tac.

Căci aș vrea numai cu Tine,
Eu în taină să vorbesc,
Ale Tale focuri Doamne,
Nicicând nu mă nimicesc,
Vreau să-ți mulțumesc că iarăși,
Ți-am simțit iubirea Ta,
Când un foc ce-i din adâncuri,
Fără milă mă ardea.

Să îmi ții deschiși azi ochii,
Ca să văd care-i al Tău,
Să mă ții Tu în picioare-n,
Fața focului cel rău,
Orice rană el mi-ar face,
Vindec-o Isuse sfânt,
Care astăzi mi-o aduce,
Cel ce-i rău de pe pământ.