Aruncă pietrele!

Aruncă pietrele!

Aruncă pietrele cu care în alții vrei să dai
Te judecă pe tine aspru, mai amănunțit
De ești fără păcat aruncă pietre, ce mai stai?
Dar de ești păcătos, e timpul de căit….

Pe vremea lui Iisus tot satul i-a adus
Pe o femeie prinsă în preacurvie
Bărbatul cu pricina însă n-a fost adus
Doar pe femeie satul tot s-o știe….

Scrâșneau din dinți, ca s-o omoare așteptau
Inimi fântâni de ură și mânie având
Cu bolovanii-n mână sfinți ei se credeau
Reacția Lui Iisus curioși ei așteptând.

“Tu ce zici Doamne?” Ei dădeau să-l ispitească
În timp ce Iisus aplecat scria cu degetu-n pământ
“Cel fără de păcat, s-arunce primul, să lovească!”
Mustrați de cuget, unul câte unul au plecat pe rând….

“‘Femeie, unde-ți sunt pârâșii oare
Nu mai e nimeni să te osândească?”
“Nu Doamne!”, adevărul doare,
“Nu mai păcătui, Domnul să te-ocrotească”!

Toți să ne cercetăm în umilință
Aruncă bolovani și pietricele!
Să nu lovim pe alții, ci cu pocăință
În dreptul nostru toți să ne lăsăm de rele.

Când ceasul bate, vom da socoteală
De gânduri, fapte doar lui Dumnezeu
El te va întreba de-a ta greșeală
Cu asprimea arătată tu aproapelui tău….

Aruncă pietrele, îmbracă-te cu milă
Și îngăduință, har, răbdare și iertare
La toți ne e greu, e-o lume dificilă
Nu mai păcătui, e a Domnului chemare!

28 Octombrie, 2021
Simona Lucescu