Armoniul

M-aplec de-atîtea ori, plângînd,
Tăcută-n rugăciune,
Să Îi arăt Stăpînului Iubit,
... Căci sufletul îmi e ''tăciune''.
C-odată... a ars, în dor, în părtăşii,
Dorind să-i am pe toţi ai mei, cu mine,
Să ardă-n flăcări, Duhul Sfînt,
În bucurii,
În rugi, în cînt şi fapte bune.
Să ne unim ca altă dat'...
Cînd ...
Armoniul cel batrîn ne aduna,
Strîgîndu-ne pe fiecare-n cînt,
În scumpe părtăşii,
Prin glasul lui,
Unit cu Duhul Sfînt.
Se cobora îndată harul,
Cînd ne-auzea sfînt, mijlocind,
Cîntam Iubirii -n limbi de foc,
Prin Ungerea-I Divină,
Cu toţii la un loc.
Cîntau cu foc
Cînd puii îi erau chemaţi,
De cloşcă... la Lumină!
... Ce părtăşii!
Şi ce iubiri !
Ce simfonii şi note muzicale...!
Cîntam cu toţi, ''pe multe voci'',
O singură cîntare!
... Dar într-o zi...
El, a plecat!
Armoniul, cu clape binecuvîntate,
Cu care-am plâns şi suspinat,
'N cîntări cereşti, sfînt - minunate.
Să fi plecat cu el
Şi simfonia şi cîntarea?
... Şi focul dragostei dintîi,
Ungerea și- alinarea?
... Doar vag, noi ne mai amintim,
De... un armoniu...
Ce ne-nălţa spre cer,
'N lumini ca nişte licurici,
Din starea ''de pitici''.

******
Ei, îşi au acum al' lor cîntări,
Se cîntă într-o limbă ce mie, mi-e străină,
Pe care eu, n-o prea cunosc,
Şi mă gîndesc:
Armoniul... ne făcea pe toţi,
Atît de fericiţi,
Cu inima plină...